Unul dintre cei mai mari maestrii ai artelor martiale ai tuturor timpurilor pare a fi Morihei Ueshiba, fondatorul Aikido-ului. O carte scrisa de John Stevens si tradusa in romaneste la Editura AnandaKali prezinta, pe scurt, momentele cele mai importante din viata fondatorului Artei Pacii.
Antrenamentul lui Morihei a inceput de la o varsta frageda si pare ca a fost centrat totdeauna pe dorinta de autodepasire. Partea de antrenament fizic a fost combinata cu un tip de meditatie religioasa care l-a ajutat mai tarziu sa imbine artele martiale cu o perspectiva spirituala. Calatoria lui Morihei prin viata a fost jalonata de practicarea si intelegerea unor arte martiale ca jiu-jitsu sau manuirea sabiei. Mai tarziu, avea sa ajunga la perspectiva pe care o transfera in Aikido si pe care se pare ca a preluat-o de la Sokaku, un alt mare maestru al artelor martiale japoneze: „Daca exista cea mai mica rezerva sau ezitare, chiar si un practicant indemantic poate fi usor invins. Asculta sunetul neauzit, priveste forma fara de forma. Dintr-o clipire, controleaza-ti adversarul si pbtine victoria fara lupta. Aceasta este semnificatia interioara a lui aiki” (p. 93).
In antrenamentul de Aikido, unele scoli folosesc si armele. Printre acestea, katana ocupa un loc de cinste. De aceea, Morihei ii invata pe discipolii sai sa nu se teama: „Cand infrunti un luptator inarmat cu o sabie, esti intre viata si moarte; ramai calm si nu fii tulburat de inamic si de arma sa” (p. 112).
In ciuda faptului ca isi dezarama rapid adversarii, ca se putea lupta cu multi barbati deodata, pe care rapid ii punea la pamant, Morihei a ramas mereu modest si a incercat sa ii inspire astfel si pe discipolii sai. La un moment dat, intrand in dojo, le-a adresat aceste cuvinte discipolilor sai: „Aikido nu poate fi explicat prin cuvinte; trebuie practicat si atinsa iluminarea mintii si armonizarea corpului. Practica Aikido nu este nici sport si nici ascetism; este un act de credinta bazat pe aspiratia de a obtine constienta totala. Nu va grabiti, sunt necesari minim zece ani pentru a stapani bazele si a pasi pe prima treapta. Nu va ganditi niciodata ca sunteti atotcunoscatori, instructori perfecti; trebuie sa va antrenati zilnic, impreuna cu elevii vostri, si sa progresati impreuna pe Calea Aiki” (p. 118).
Pare astefel absolut normala, in aceste conditii, afirmatia lui Morihei: „Adevarata victorie este victoria asupra propriei fiinte” (p. 148).
Morihei a reusit, prin arta sa, sa reuneasca lumea materiala si pe cea spirituala. Ne-a transmis astfel ca, cel mai important lucru este sa inveti si apoi sa uiti! Sa devii una cu arta ta, sa te contopesti cu ea. In acest fel, raul nu se mai poate ascunde. In acest fel si egoul dispare. De aceea Aikido este mult mai mult decat un sport sau o arta martiala. Este o modalitate in care inveti sa lupti cu tine, cu propriile temeri, inveti sa te armonizezi cu cel de langa tine, sa rafinezi ceea ce iti este specific.
Bogdan Gheorghita 