Arhive pe categorii: Politica

Tineri și implicare civică în România

proteste-colectiv-Bucuresti

Momentul ”Colectiv”, cu toată trauma societală pe care a implicat-o, pare să fie un punct de start pentru acțiune: tinerii care au ieșit în stradă acuzând politicienii de toate relele, oamenii ușor agitați care îi susțineau și care emoțional produceau reacții dintre cele mai diverse (de la tonul ridicat, protestatar, amenințător, până la lacrimile cu neputință de stăpânit), emisiunile televizate în care reporterii nu s-au sfiit să intre cu mai mult decât membrele inferioare în viețile devastate ale victimelor și familiilor acestora. Și multe altele. A fost atât de ”vie” societatea încât te întrebi unde se poate folosi toată această energie izvorâtă, e adevărat, dintr-o dramă… Dar imaginarul nostru colectiv e plin de astfel de momente care, prin tragismul lor, par a contura un gen de renaștere: Decebal care se sinucide pentru a nu cădea pradă romanilor, meșterul Manole, Constantin Brâncoveanu ucis la Istanbul împreună cu propriile sale vlăstare pentru că nu a vrut să renunțe la religia creștină… iar exemplele pot continua. Dar să revenim la incendiul din clubul bucureștean. Președintele a luat act de revolta societății de după tragedie și, într-un gest neobișnuit încă pentru România, a invitat la consultări societatea civilă, pentru a include revendicările reprezentanților acesteia în felul de a guverna al noii echipe de la Palatul Victoria.

Cu toate acestea energiile naționale declanșate de evenimentul amintit au căpătat forme diverse: îndemnuri sincere la revoltă, texte online dintre cele mai rebele, o întreagă teorie a conspirației nici măcar bine afirmată pentru că despre argumente solide încă nu poate fi vorba. E în toate acestea un fel emoțional de a reacționa la evenimente specific cumva spiritului latin. Nu prea ne e comodă o judecată rece, seacă, dură, lipsită de patos. Parcă nici nu ar fi de dorit un spirit mai anglo-saxon prin părțile astea de lume. Și emoția face parte din viață. Și fiindcă e în felul nostru de a fi nu doar că trebuie să ținem seama de asta dar trebuie să ne și asumăm perspectiva…

Numai că proiectele mărețe (mai ales proiectele care vor să schimbe ceva fundamental într-o societate) se bazează, vrem-nu vrem, pe argumente reci, raționale. Și de aceea e important să facem o bună trecere în revistă a lucrurilor pentru a putea produce cu adevărat schimbarea, o schimbare care să reziste în timp și care să ne dea sentimentul lucrului bine făcut.

Vreau pe scurt să mă refer la revolta împotriva sistemului, ce o mai fi și ăsta, un sistem la care mulți se referă în termeni de corupție, mizerie, minciună și alte asemenea…

Spre exemplu, ultimul barometru european (publicat în aprilie 2015) care măsoară participarea tinerilor la treburile cetății, relevă faptul că tinerii români se clasează pe ultimul loc ca participare la șase din cele opt categorii măsurate. De exemplu, tinerii din România aderă în proporție de 7% la diferite organizații de practicare a sportului față de belgieni care sunt pe primul loc cu 43%. Media europeană se situează la 29%. Același procent (7%) apare și în cazul participării în organizații de petrecere a timpului liber pentru tineri, românii fiind întrecuți la acest capitol doar de greci și bulgari (cu 6%). Cu același procent al participării, 7%, mai apar ungurii și croații. La acest capitol media europeană e de 16% iar cel mai ridicat procent aparține luxemburghezilor cu 29%. La capitolul participare într-o organizație locală care își propune să contribuie la dezvoltarea comunităților locale lucrurile sunt și mai interesante: doar 2% dintre tinerii din România participă în astfel de organizații, la egalitate cu vecinii bulgari. Media europeană este de 11% iar Irlanda se află pe primul loc cu 25% dintre tineri care participă în asemenea organizații. Cum politica este considerată de mulți tineri din România ca fiind un spațiu al minciunii și corupției era de așteptat ca tinerii să nu prefere acest domeniu… 5% dintre tinerii din România declară ca au participat în ultimele 12 luni la activități ale unor organizații de partid. De data aceasta tinerii din România sunt chiar în media europeană care e de … fix 5%! Aici se pare că polonezii sunt cei care participă cel mai puțin (1%) iar cei mai implicați în activități politice sunt suedezii cu 10%. Bine, bine… atunci înseamnă că stăm mai bine la participarea în organizații culturale unde media europeană este de 10%, iar belgienii, luxemburghezii și cehii se implică cel mai mult (18%). Ei bine, nu! Suntem pe ultimul loc, cu 3% rată de participare în astfel de organizații… Tot pe ultimul loc ne găsim și la capitolul participare în organizații care se ocupă de drepturile omului. În timp ce media europeană este de 5%, suedezii se clasează pe primul loc cu 16% rată de participare în timp ce noi împărțim ultimul loc cu croații și bulgarii (câte 1%). Participarea în activități ale organizațiilor care militează pentru protecția mediului nu pare să fie încă un pariu pentru tinerii europeni în general. Doar 3% dintre aceștia au participat în ultimele luni la activități ale unor astfel de organizații. Dacă cei mai interesați de acest subiect par a fi tinerii suedezi, cu 7%, tinerii din România nu par a fi deloc interesați de acest domeniu (0%).

Privind în ansamblu mediul asociativ din România ne putem da seama de ce multe din acțiuni sunt realizate cu mult efort de un număr mic de voluntari entuziaști, plini de energie, o specie de tineri (în special) care abia scoate capul afară după o iarnă prelungită… Nu trebuie să ne îmbătăm, cred, cu apă rece. Participăm mai puțin decât am putea și decât ar fi cazul să o facem dacă chiar ne dorim o lume mai bună. Doar dacă inventariem corect o situație putem avea șansa de a schimba cu adevărat ceva. Altminteri rămânem cu lamentările de moment, cu o perspectivă strict emoțională care nu ajută, doar ea, pe drumul de a fi mai buni. Mai trebuie să știm și unde vrem să fim mai buni, cât anume de buni și, mai ales, cum anume ajungem acolo unde ne-am propus. Și pentru asta avem nevoie de două lucruri esențiale: o evaluare corectă a situației și un plan concret de măsuri pe care să le și urmăm, cu obsesie, până la capăt! Din păcate, de prea multe ori ne lipsesc, unul sau altul dintre acestea.

Democrația pe care am ales să o construim nu poate fi cu adevărat puternică în absența unui mediu asociativ bun, cu o rată de participare relativ ridicată, cu tineri care lucrează pentru comunitate, care se implică cu adevărat, care înțeleg importanța acțiunilor lor pentru o societate a viitorului.

Adrian Despot, unul dintre simbolurile acestor zile pentru mulți tineri români spunea, într-o emisiune televizată că am improvizat destul în ultima perioadă. De fapt, societatea românească a fost un lung șir de improvizații… Gata! Concluziona artistul… E timpul să trecem la treabă! Aș lăsa această concluzie în forma asta…Pentru că, de fapt, fiecare e sistemul… fiecare poate schimba, fiecare poate fi regizorul propriei vieți! Pentru că doar așa putem învăța să fim liberi!

Scrie un comentariu

Din categoria Politica

Succesul lui Klaus Iohannis. Cateva posibile explicatii

A trecut campania electorala si acum, la rece, cu mai mult timp la dispozitie putem schita cateva directii de analiza cu privire la cum a fost posibil ca un candidat plecat in cursa cu multe handicapuri importante (mai putin cunoscut, mai putine conexiuni cu politica de la Bucuresti) sa le surclaseze pe toate si chiar sa le transforme in avantaje concurentiale serioase care au si facut diferenta…

Pare de-a dreptul surprinzator succesul lui Klaus Iohannis daca te uiti la rezultatele din turul I: potrivit Biroului Electoral Central, din cei 18.284.066 de alegatori s-au prezentat la urne 9.723.232, iar dintre acestia 3.836.093 au votat cu Victor Ponta iar 2.881.406 au votat cu Klaus Iohannis. Putini candidati clasati pe locul 2 in primul tur al alegerilor la o diferenta relativ mare, cum este cea de mai sus, reusesc, in democratii europene sa il intreaca pe primul. Aceasta pentru ca exista unele efecte la nivelul populatiei (nu ma refer aici la manipulari!) care fac ca trendul sa fie prezent inca din primul tur. SI totusi, rezultatele celui de-al doilea tur au consfintit o victorie zdrobitoare: din cei 11.719.344 de alegatori prezenti la urne 5.264.383 l-au preferat pe Victor Ponta in timp ce 6.288.769 au ales Klaus Iohannis. Si acum, la cateva zile de la acest rezultat neasteptat exista numeroase articole care incearca sa explice cauzele acestei victorii. Analize cu adevarat profunde se pot face dupa cercetari mai serioase dar, pana atunci, ne putem uita la imaginea de ansamblu pentru a putea intelege aceasta rasturnare de situatie.

Desi putini credeau ca e posibila o astfel de restructurare a votului (de fapt nu e deloc o restructurare in sensul tare al termenului), printre randuri, profesorul Dumitru Sandu sugera cateva idei interesante. Aici linkul articolului aparut pentru cine e interesat.

Klaus Iohannis – candidatul fara sansa?

In anul 2000 la Sibiu aparea un candidat la postul de Primar, o „victima” usoara pentru mult mai titratii politicieni locali, un profesor de fizica fara pic de experienta politica, fara conexiuni sau aliante la partidele mari: Klaus Iohannis. Cam asa ar suna cred descrierea facuta de multi analisti inregimentati ori nu politic la vremea respectiva (si contracandidatii de atunci, cei mai multi dintre ei, il considerau un candidat fara nicio sansa). Ajunge in turul doi al alegerilor si il invinge cu peste 69% din voturile valabil exprimate pe Ioan Cindrea (PSD, actual presedinte al Consiliului Judetean Sibiu). Si ascensiunea lui Klaus Iohannis incepea. Reales in 2004, 2008 si 2012, de fiecare data „fara emotii” ajunge sa fie propunerea de prim-ministru a PNL dupa caderea guvernului Boc (privind in urma am putea afirma ca faptul ca nu a fost desemnat de catre Traian Basescu la acel moment i-a netezit drumul catre functia de Presedinte de azi, cel putin intr-o anumita masura). SI in 2000 si acum Iohannis a parut candidatul fara sansa, necunoscutul, naivul, adversarul usor de invins in alegeri. Si atunci, ca si acum, in detrimentul unui contracandidat propus de PSD. Si acum, ca si atunci subestimat de competitori. Si de fiecare data a castigat.

Sa fie Iohannis omul providential?

Scenele euforice dupa alegerea lui Iohannis observate in marile orase ale tarii, discutiile pline de efervescenta la TV, imensa asteptare care pare a pluti in aer in ceea ce priveste rolul sau ca presedinte par a sugera faptul ca avem de a face cu un candidat providential. Dincolo de inclinatia spre organizare exemplara (asta pare a-l caracteriza cel mai bine pe inca Primarul Sibiului) simpla folosire a emotiilor in spatiul public nu este o postura in care noul presedinte sa se simta confortabil (aceasta va ramane arma teribila a inca Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, daca ne amintim de „Draga Stolo” si „Sa-ti fie rusine Dinu Patriciu”).

Competitia electorala ca un joc de baschet. Sau ca unul de tenis. Sau ca ambele…

Klaus Iohannis si-a organizat mesajul meticulos, saseste, exact, la obiect in aceasta campanie electorala. A punctat de fiecare data important. Punctele sale au fost putine, dar toate „cosuri” de 3 puncte. Daca ne gandim la interpretarea imnului national, la declaratii de genul „Decat sa fiu marlan mai bine pierd” sau „Pe mine m-a refuzat Traian Basescu, pe dumneavoastra v-a pus premier”, toate au fost servicii perfecte de tenis (asi in limbajul sportului practicat din cand in cand de Klaus Iohannis). Victor Ponta a marcat constant dar numai din aruncari de tipul 1+1. Si de multe ori a ratat cate una dintre ele… Cifrele folosite fecvent dar incapacitatea de a comenta bugetul pe 2015, intrebarea cu imnul pe care vroia sa o puna contracandidatului sau dar opintirea sa la prima strofa…SI totusi, Victor Ponta, tanar, sportiv, plin de verva, cu un discurs bun, cum de nu a reusit sa capitalizeze voturile tinerilor de exemplu. Pe de o parte, puterea erodeaza imginea publica. Iar in cazul lui Victor Ponta acest lucru a fost o realitate. Pe de alta parte a facut si cateva greseli strategice: degeaba il acuzi pe contracandidat ca e mosier cu 6 case daca te plimbi in barca trasa de angajatii MAI la inundatii. Cum ar veni nu poti convinge. Imaginea ta nu e coerenta, mai ales daca ai si facut primul acuzele. Turul I al alegerilor a semnat insa momentul de cotitura. Daca cetatenii romani din afara granitelor ar fi votat cu usurinta nu e sigur ca azi presedinte ar mai fi fost Iohannis. Totusi, intre tururi Victor Ponta a mai avut inca o sansa de a face egalitate la seturi. Dar faptul ca nu au existat concret masuri de usurare a votului in strainatate (atatea cate ar fi permis legea) i-a mai adus un punct lui Iohannis. Nici din tribune Victor Ponta nu a fost ajutat. Daca ne amintim declaratiile Olgutei Vasilescu, Primarul Craiovei si uneori ale lui Liviu Dragnea am putea zice ca acestea au aratat spectatorilor ca, pe teren, unul dintre jucatori, cand nu mai are suflu, arunca cu mingea dupa celalat. Iar spectatorii, cand platesc bilet la meci, vor sa vada spectacolul in desfasurarea sa.

Putea castiga orice candidat al „dreptei”?

Aceste alegeri au fost si despre frustrarea acumulata la nivel social impotriva PSD si chiar a lui Victor Ponta. Acesta pare a fi unul din elementele mobilizarii fara precedent. Votul pro-Iohannis a fost de multe ori un vot anti-Ponta. Atunci, sa ne punem intrebarea: ar fi putut castiga oricine in fata lui Victor Ponta? Un candidat rezonabil vrem sa spunem. Cel mai probabil nu. Klaus Iohannis a intrunit cateva elemente care l-au favorizat si care nu ar fi fost relevante decat in cazul sau. Mai intai a ramas permanent elegant in discurs (la multi politicieni romani acest lucru ar fi fost interpretat ca fatarnicie). Apoi a fost coerent cu propria sa imagine (a vorbit putin si clar, a acceptat ca a mai gresit, a fost uman cand a trebuit dar nu a exagerat cu emotiile). De asemenea, nu a avut o imagine de „om al sistemului”. Votul multor contestatari a mers astfel mult mai usor catre Iohannis. Totusi nu a avut nici imaginea unui om lipsit de experienta (de conducere, politica etc). In acest fel i-a convins, cel mai probabil, pe sceptici. La nivel individual mesajul lui Klaus Iohannis pare ca a linistit foarte repede presiunile conflictuale la care cu totii suntem supusi inainte de momentul deciziei de vot. In acest fel Iohannis a devenit o alternativa viabila, coerenta, concreta si reala in ochii multora. Iar cei care pana acum nu ieseau la vot (prezenta de 64,1% este una ridicata) au facut diferenta: acordandu-i votul si facandu-l sa creasca in intentii atat de mult intre cele doua tururi, in special electorii tineri au aratat ca il cred (e posibil sa fi existat si reactii de aparare a unui candidat acuzat de multe lucruri si deci victimizat). De aici si pana la politicianul care a mobilizat pentru prima oara mediul on-line ca nimeni altcineva in Romania, trecand de 1.000.000 de fani pe facebook nu au mai fost multi pasi. Klaus Iohannis pare a fi primul politician roman care a determinat comportament off-line ca urmare a prezentei on-line. Unele detalii aici, aici si aici.

Cateva concluzii. Scurte ca sa le dezvoltam alta data

Sa ne intelegem. Acest articol nu prezinta lucrurile pozitive ale lui Klaus Iohannis si pe cele negative ale lui Victor Ponta. Doar ca toate aceste elemente au fost criteriile unui succes (acum) anuntat. Si cum e firesc, atunci cand meciul se termina si se numara punctele constati ca ceea ce a marcat un jucator se pune pe tabela cu minus in dreptul celuilalt. Ca sa concluzionam, a fost un meci foarte greu. A fost un meci intre doua echipe cu resurse importante. Unele au contat mai mult decat altele si au hotarat soarta confruntarii. La aceste alegeri doar Iohannis il putea invinge pe Ponta (ca sa parafrazam un slogan electoral).

Klaus Iohannis nu pare a fi un om providential. Ar fi si periculos daca ar fi asa. El este insa cel mai bun lucru care i se putea intampla acum Romaniei (cu accent pe acum). Daca insa aceasta sansa nu e jucata corect, de noi ceilalti, riscam cu totii sa pierdem definitiv… Sa ma explic. Castigand in fata unei lupte „fara sansa” Iohannis impune respect. Cumva acest respect este vizibil si la adversarii sai. Aceasta este acum sansa reconstructiei. Venind de undeva din „spatele” scenei politice ar putea genera un aflux si o apetenta catre politic a celor care pana mai ieri erau doar scarbiti. Aceasta este sansa regenerarii. Fiind ales cu un numar mare de voturi in urma unei prezente record la urne poate propune teme importante de discutie lasate de multe ori pe dinafara din cauza lipsei legitimitatii. Aceasta este sansa recuperarii.

Mai ramane de vazut cum se vor sfarsi toate acestea. Ascensiunea lui Klaus Iohannis este in plina desfasurare. Sa riscam sa spunem ca, la alegerile viitoare, daca va candida, va fi ales din primul tur? Sa intoarcem deci cana de cafea pentru ca zatul sa-si faca cursul sau si sa ne dezvrajeasca viitorul…

8 comentarii

Din categoria Politica

La vot. Cu totii!

Romania inregistreaza la alegerile locale un procentaj important in ceea ce priveste participarea electorala. Oricum mai mare ca la alegerile locale din 2008. Sa fi inteles in sfarsit romanii ca doar votand poti fi responsabil si ca doar prin vot putem construi viitorul? Haideti sa mergem la vot si sa ne exprimam optiunile!

Scrie un comentariu

Din categoria Politica

Dezbatere pe tema parlamentului unicameral…

A fost o dezbatere realmente interesanta cea despre unicameralism, cea de la facultate. A tinut vreo 3 ore iar invitatii parca nu se „dadeau dusi”. Fiecare ar mai fi dorit sa spuna ceva pe final. Oricum, dezbaterea cu adevarat pertinenta! Au fost prezenti politologi, sociologi, istorici, experti in administratie, jurnalisti, oameni politici, studenti. Cu totii si-au exprimat puncte de vedere cu privire la tema in discutie pornind de la realitatile romanesti, fie ele ectuale sau trecute… Poate reusim sa inchegam un text care sa contina cele mai importante idei ale dezbaterii si sa discutam pe el. In linii mari argumentele au fost in general pentru bicameralism dar, de! poporul s-a pronuntat deja. Pe de alta parte au mai fost cazuri, spunea unul din participanti cand poporul a votat si nu s-a tinut cont de parerea sa (vezi votul uninominal). Dar, neaparat, un bicameralism cu atributii specifice fiecarei camere! De asemenea, referendumul a contribuit la lansarea discutiei privind modificarea Constitutiei (americanii o au de ceva sute de ani si nu au modificat-o niciodata chiar daca au amendat-o, noi, de vreo 20 si am modifica-o de multe ori daca s-ar putea!). Reformarea statului si a societatii in general trebuie sa tina cont de realitatile romanesti, sa fie in acord cu modelul nostru cultural, sa fie pe potriva noastra. Si sa nu importam (cum am facut-o de multe ori) modele care poate aici nu se potrivesc. A fost adusa in discutie si lipsa unui proiect national major. Pentru ca in functie de acesta putem sa gandim si modernizarea! Pana la aderarea la UE si NATO acesta era obiectivul national major. Dupa aderare pare ca ne-am pierdut ideea existentei unui obiectiv national major, verbalizat si constientizat de societate. Cum spuneam, fiecare participant a adus in discutie idei interesante iar dezbaterea a fost una reusita.

4 comentarii

Din categoria Politica

Dezbatere la Facultatea de Stiinte Politice, Relatii Internationale si Studii Europene despre parlament unicameral

Maine de la orele 16.00 se desfasoara o dezbatere despre unicameralism vs. bicameralism in Romanai cu argumente pro si contra. Ca tot face senzatie tema asta de ceva vreme. Va asteptam sa punem impreuna idei in dialog!

Un comentariu

Din categoria Politica

Cu campania pe final…

Mai sunt cateva zile pana se incheie de tot campania asta electorala… care a tinut mai mult decat se pronostica. In fine, in cel mai rau caz mai tine pana dupa craciun. Daca Curtea Constitutionala accepta argumentele PSD pentru fraudarea alegerilor. Daca nu, atunci inca cateva zile pana partidele se vor hotara care incotro se indreapta. Am avut candidati interesanti. Haideti sa vorbim despre primii trei. Intr-o ordine alfabetica Antonescu, Basescu si Geoana. Unul cu a reusit sa se ridice mult peste scorul partidului. Unul presedintele in functie iar altul a reusit in turul II sa convinga electorat de dreapta (sa nu ne iluzionam, ma refer la specialisti, dreapta in Romania in sens strict nu exista, cel putin nu deocamdata!) sa-l voteze el fiind un candidat de stanga. fiecare cu avantajele si dezavantajele sale. Si, pentru a nu stiu cata oara votul a avut o conotatie negativa. S-a votat anti-PSD, anti-Basescu, anti-moguli, anti-coalitii monstruoase, anti-Geoana etc. Cel putin pentru turul II infruntarea de forte a fost extraordinara. In noaptea de dupa vot am avut doua reactii fantastice, fiecare provenind de la cei doi candidati: mai intai ca s-au bucurat amandoi in acelasi timp! Stiam deja ca in Romania se poate sa castigi chiar si atunci cand pierzi. In alegerile din 2008 pentru parlament am avut deja doi castigatori: PSD a castigat numarul de voturi, PD-L a castigat in mandate. Apoi, dl. Mircea Geoana s-a bucurat mult prea tare si mult prea vocal. In SUA exista o expresie interesanta si din cate stiu dl. Geoana a fost acolo ambasador. „To close to call” cam asa suna. Iar reactia lui Adrian Nastase din 2004 ar fi putut sa fie si ea luata in considerare. O minima moderatie nu ar fi stricat. Dar ce spun, la moderatie nu prea ne pricepem. La cateva ore dupa aceasta declaratie a venit o alta declaratie inca si mai interesanta! I-am ciuruit! Un fleac! Umor? Prea mult umor? Descatusarea dintr-o emotie prea puternica? Tendinte revansarde? Toate astea le resimtim cu totii! Si mai rau ca dupa aceste alegeri pare ca ne conturam societal in doua tabere distincte! Nu esti cu mine, esti impotriva mea! Daca lasam ca lucrurile sa ajunga pe aceasta panta, ma tem ca Romania nu mai are prea multe sanse pentru viitor! Atatea declaratii emotionale si pline de ura dinspre o tabara catre celalata nu exista in nicio tara civilizata. Oricum, nu in Europa! Nu in spatiul occidental de care ne place sa credem ca apartinem. Am abandonat in aceasta campanie rationalul in favoarea emotionalului si asta o sa ne coste! Pe toti! Si, oricat as cauta nu pot sa gasesc un vinovat exclusiv pentru asta. Totii candidatii au facut apel la acest registru. Sigur, unii mai mult decat altii dar nu voi scrie asta pentru ca, lucrul cel mai grav, abia acum urmeaza: fiecare are ADEVARUL lui. Mi-am adus aminte de „Numele trandafirului” dupa ce am vazut atatea comentarii uneori pline de ura. Umberto Eco a fost, in ultimele pagini ale cartii genial. Poate pentru ca scria cu sange latin. In ultimii ani nu am vazut o batalie la fel de inclestata pe doua proiecte concurente de modernizare institutionala. Continuam sa credem in omul providential si nu in institutii! Chiar referendumul pentru parlament unicameral in afara unei discutii in societate despre avantaje si dezavantaje a fost votat DOAR (statistic vorbind) revansard. Sa le aratam noi parlamentarilor, sa le reducem privilegiile, sa nu se mai imbuibe etc. A lipsit dezbaterea serioasa in universitati, societate civila, partide politice etc. Dar asa suntem noi… Speculam momente pentru a arata cine suntem!

7 comentarii

Din categoria Politica

Cum ne mai putem reinventa?

Campania electorala s-a terminat! Dupa aceasta campanie care a pus accentul aproape exclusiv pe emotional in detrimentul ratiunii e cazul sa ne mai linistim! Pe cuvant! Acum pe bune! Avem de facut guverne, avem de luptat cu criza nu unii cu altii! Am citit atatea comentarii rautacioase pe bloguri si in presa cate nu cred vreodata sa fim capabili sa producem daca cineva vine cu o alta tema. De exemplu cum putem lupta cu criza economica! In alta ordine de idei am avut doi candidati, fiecare cu „problemele” lui. Adica fiecare cu vulnerabilitatile lui! Si fiecare a luat decizia plecand de la anumite considerente. Dar in fata noastra mai e mult pana departe! Si avem cateva probleme majore care existau mai demult dar au fost repotentate de alegerile pentru prezidentiale. Nici acum nu gasesc cum vom putea justifica solicitarile noastre pentru fonduri europene cand nu putem organiza alegeri dincolo de contestare. Si sa nu ne imbatam cu ideea ca europenii nu prea stiu ei ce e pe aici prin Carpati. De la revolutie incoace ne-am cam pozitionat anti si pro. Dar in jurul catorva idei sau proiecte marete cu privire la modernizare si evolutie ne-a fost mai greu… Daca cineva propune o tema serioasa de dezbatere in societatea romaneasca e repede tratat cu plictis. Lasam micile noastre suparari sa se adune si sa se transforme in mari frustrari in momente mai delicate decat par la prima vedere. Nu stiu ce blestem trebuie sa induram sa ne tot pozitionam anti ceva si pro ceva contextual. Pentru ca doar contextual vorbim. Mi-ar placea sa ne „certam” la fel de pasional pe doua mari proiecte de reformare, de modernizare, mi-ar placea sa fim mai linistiti si mai calmi si sa nu pangarim tot ceea ce creste in jurul nostru! Cuvinte mari? Nicidecum! Doar constatari!

Un comentariu

Din categoria Politica