Arhive pe categorii: Filme

Aferim!

Şi săptămâna filmului românesc a continuat la Librăria Habitus. Şi a fost seara de vineri. Şi a fost „Aferim!”. Filmul lui Radu Jude, al cărui trailer îl puteţi vedea aici, proaspăt premiat la Berlin, un film despre care vorbeşte mai toată lumea. Pe la noi se face vorbire mult despre lucruri după ce ele conving mai întâi în alte părţi…

În fine, o căutare pe google îţi returnează rapid câteva păreri pro sau contra. Unele din ele aici sau aici. Dar se pot găsi multe altele… după cum spuneam azi mai toată lumea vorbeşte despre filmul lui Radu Jude, oricum mult mai mult decât înainte de Berlin.

201508081_4_IMG_FIX_700x700

Filmul reconstituie lumea din Ţara Românească a începutului de secol XIX. Cu voluntarismul mai marilor vremurilor, cu capete plecate, cu sărăcia oamenilor dar şi cu peisaje de un pitoresc aparte. Chiar imaginea de început este de fapt o fotografie superbă, în alb-negru a unui spaţiu împietrit, cumva sec, dar umanizat încet prin apariţia celor doi călăreţi. Aş zice că filmul merită atenţie deosebită. Citeam undeva că demersul lui Radu Jude este o încercare de „rupere” cu stereotipiile cinematografiei româneşti care se „luptă” mai ales cu imaginile cotidianului decât cu fantasmele trecutului. Lumea zugrăvită în alb-negru a filmului pare o frescă a trecutului, dar un trecut care ne marchează puternic prezentul şi, pe cât putem prevedea şi viitorul: „Trăim după cum putem, nu după cum vrem” îi spune zapciul fiului său vizibil afectat de ceea ce i s-a întâmplat robului fugar care avusese îndrăzneala de a se împreuna cu femeia boierului.

Pe alocuri o atmosferă apăsătoare a filmului întregită de lamentările robului prins şi dus încet dar sigur către împlinirea destinului său tragic, fără judecată, ori mă rog, judecat sumar în mintea boierului care are drept de viaţă şi de moarte asupra sa.

O cronica interesantă şi întrebări ridicate de film găsiţi şi aici.

Un film care ne pune faţă în faţă cu istoria şi credinţele oamenilor obişnuiţi, un mozaic despre cum ceea ce credem devine ceea ce vom fi…

Un comentariu

Din categoria Filme

”De ce eu?”

În 18 martie 2015 la Librăria Habitus a început săptămâna filmului românesc cu filmul lui Tudor Giurgiu. ”De ce eu?” este o ficțiune care pleacă de la fapte reale petrecute în România anului 2002.

Controversată și intens discutată, sinuciderea procurorului Cristian Panait, căruia Biroul de Anchete Speciale din cadrul Parchetului General îi încredințează anchetarea procurorului Alexandru Lele de la Oradea, reprezintă baza pe care regizorul își construiește propria poveste. Trailerul oficial al filmului este aici.

Mi-a plăcut filmul pentru faptul că, mi se pare, am asistat la o construcție interesantă a unui personaj,  confruntat cu o problemă care îi depășește puterile. Felul în care este construit personajul lui Cristian Panduru, tânărul procuror de 29 de ani care se confruntă cu cel mai important caz al carierei sale, tensiunea pshihologică pe care filmul o construiește în jurul personajului, grija în a menaja, cumva non-acuzator, elemente controversate care nu ar fi stârnit decât pasiuni inutile sunt, îmi pare, … altceva față de ceea ce fusesem obișnuit să văd. E adevărat că și emoționalul indus de cazul suspect al morții procurorului Panait îi dă filmului o amprentă sensibilă.

de-ce-eu-958587l

M-am întrebat dacă, pe alocuri, filmul s-ar fi putut ”grăbi” în desfășurarea acțiunii… Acum, la rece, aș zice că faptul că filmul curge ”lent” contribuie la crearea tensiunii pe care publicul o resimte în ceea ce îl privește pe Cristian Panduru, care trece de la totuși seriozitatea unui tânăr procuror aflat la început de carieră, care ”vrea” și ”poate”, la un om hăituit, disperat și pus cu spatele la zid încet și cu metodă. Personajul Cristian Panait are ceva din dorința lui Kevin (Keanu Reeves) din The Devil s Advocate de a ”demonstra”. Astfel de personaje încarnează cumva, imi pare, drama omului care nu își permite să fie generos cu sine, care ”trebuie” să meargă înainte, tot timpul înainte. Iar această dramă pare a se acutiza când personajul nici nu înțelege, pentru că nu poate de fapt înțelege… îi mai rămâne de pus o singură întrebare… De ce eu?

Un film angoasant pe alocuri, un film care te introduce într-o lume dură, cinică, un film care trebuie văzut.

Scrie un comentariu

Din categoria Filme

Despre lume, teatru si romani…

Filmul America, venim este o fresca extraordinara despre romani, despre descurcareala românească, despre impostura si smechereala, dar, in egala măsura despre hazul de necaz, despre bucurie si gândirea pozitivă, despre cum totul e bine cand se termina cu bine. O fresca despre cum lumea poate părea o piesa de teatru cu frumosul si uratul din ea, cu personaje grotesti, invidioase, fariseice ori pur si simplu neomenoase. Dar fresca aceasta are întotdeauna si buni samariteni asa cum are oameni inocenți, naivi ori bine intentionati sau pur si simplu binevoitori. O imagine despre noi privită prin ochii noștri dar niște ochi critici si linistiti. O recomandare cu mare drag! De văzut! Ma înclin!

Scrie un comentariu

Din categoria Filme

Un film demential…

Eu l-am vazut de 5 ori si inca mai am chef… dar cred ca nu e chiar pentru toate gusturile…

4 comentarii

Din categoria Filme

Sapte suflete

De curand am vazut un film interesant! Will Smith face ce face si interpreteaza tare bine un om obisnuit care trece printr-o metamorfoza greu de imaginat. In Seven Pounds sfarsitul nu e ce pare a fi…

4 comentarii

Din categoria Filme

Un week-end minunat

A trecut un week-end peste noi. A fost unul fantastic pentru mine. In fine, poate cuvantul e prea pompos dar… Vineri dupa-amiaza a fost mai rau din cauza unor intamplari pe care nu vreau sa le detaliez. Sambata am lucrat iar seara mi s-a virusat calculatorul si am cam pierdut tot ce lucrasem asa ca ma gandeam ca acest sfarsit de saptamana e compromis cu totul… Dar duminica dimineata am inceput sa vizionez filmele pe care le inchiriasem de sambata. De fapt despre ele vreau sa fie postul acesta. Si acum sa le detaliem. Mai intai am vazut Henry Poole este aici. Prezentarea filmului de pe Cinemagia suna cam asa: Henry are viata perfecta, dar este dat peste cap de un control medical de rutina. Rezultatul il face pe Henry sa fuga de tot ce inseamna comfortabila lui existenta, asa ca-l regasim curand intr-o noua casa si un nou cartier, intr-o incercare disperata de a fugi de un destin implacabil. Noii sai vecini sunt primitori, cam neinteresanti dupa parerea lui, dar perfecti pentru aceasta evadare a lui. Dar curand anumite intamplari, intruziunile vecinilor si atentia unei fetite care-l urmareste cu un reportofon fac sa se aleaga praful din „ascunzatoarea” lui Henry. Dar e mai mult de atat! Mi s-a parut fantastic pentru un film „usor”.henry-poole-is-here-784439l-175x0-w-364c3bc0.
Apoi am vazut Body of Lies (Un ghem de minciuni) cu Di Caprio si Russell Crowe in regia lui Ridley Scott. Un film alert, de actiune cu cateva lucruri interesante in el si subiect de actualitate. body-of-lies-664471l-175x0-w-143299e2
Dupa alerta din filmul asta a venit o liniste ciudata pe care am resimtit-o la inceputul urmatorului film Gone Baby Gone. Debutul regizoral al lui Ben Affleck. Asta da film! Crezi ca tocmai se termina dar de fapt lucrurile se complica si mai tare. Sensibil, plin de intrebari, dilematic, cu accesnte de moralitate, ce mai o mica capodopera intre filmele mai „usurele” de vazut in week-end-uri! Recomandare calduroasa!gone-baby-gone-475706l-175x0-w-7a8c76af
Am terminat seara cu un film „light” dar tonic: Nou venita in oras cu Renee Zellweger. new-in-town-778551l-175x0-w-af502ee5.
Pana la urma un week-end minunat! A avut de toate! Iar filmele cel putin doua din ele fantastice!

Un comentariu

Din categoria Filme

Oscar 2009

Lista castigatorilor Premiile Oscar 2009:
-Cea mai buna actrita intr-un rol secundar: Penelope Cruz, “Vicky Cristina Barcelona”
-Cel mai bun scenariu original: Dustin Lance Black, “Milk”
-Cel mai bun scenariu adaptat: Simon Beaufoy, “Slumdog Millionaire”
-Cel mai bun film animat: “Wall-E”
-Cel mai bun scurtmetraj animat: “La Maison en Petits Cubes”
-Cea mai buna regie: “Slumdog Millionaire”
-Cele mai bune costume: “The Duchess”, Michael O’Conner
-Cel mai bun machiaj: “The Curious Case of Benjamin Button”, Colleen Callaghan, Fionagh Cush
-Cea mai buna imagine: “Slumdog Millionaire”, Anthony Dod Mantle
-Cel mai bun scurtmetraj: “Spielzeugland (Toyland)”
-Cel mai bun actor intr-un rol secundar: Heath Ledger, “The Dark Knight”
-Cel mai bun documentar: “Man on Wire”
-Cel mai bun scurtmetraj documentar: “Smile Pinki”
-Cele mai bune efecte vizuale: “The Curious Case of Benjamin Button”, Eric Barba
-Cel mai bun montaj de sunet: “The Dark Knight”, Richard King
-Cel mai bun mixaj de sunet: “Slumdog Millionaire”, Ian Tapp, Richard Pryke and Resul Pookutty
-Cel mai bun montaj: “Slumdog Millionaire”, Chris Dickens
-Cea mai buna coloana sonora: “Slumdog Millionaire”, A.R. Rahman
-Cel mai bun film strain, intr-o alta limba decat engleza: “Departures” (Japonia)
-Cel mai bun regizor: Danny Boyle, “Slumdog Millionaire”
-Cea mai buna actrita intr-un rol principal: Kate Winslet, “The Reader”
-Cel mai bun actor intr-un rol principal: Sean Penn, “Milk”
-Cel mai bun film: “Slumdog Millionaire”

5 comentarii

Din categoria Filme