Manuscrisul găsit la Accra

In general, Paulo Coelho scrie interesant. E o literatura de popularizare a marilor subiecte, a temelor importante, dar e o literatura apropiată de sufletul omului, o literatura sincera, liberă, plină, intensa. Așa o simt eu…
Am citit cu ani in urma Alchimistul si autorul lui nu pare sa fi fost schimbat de succesul nebanuit de care s-a bucurat in toată lumea…
Manuscrisul găsit la Accra este o carte care se desfășoară pe mai multe planuri. Poți aluneca către tema iubirii citind-o sau poți merge pe tema vieții, a timpului… E o carte ușoară, in interesul marilor teme ale literaturii universale, dar e o carte in egala măsura profunda. Ea atinge temele importante, ba chiar se ia la tranta cu teme filosofice… Dar totul pare lin, firesc, normal…

Câteva citate acum …
Vai de cei care nu au fost niciodată infranti! Nu vor învinge niciodată in viața (p. 37).
Nu încerca sa fii de folos. Încearcă sa fii tu însuti: asta e de ajuns (p. 53).
Nedorita de Oameni (n.n. Moartea) vine atat pentru cei care nu se schimba cât si pentru cei care o fac. Dar cei din urma pot cel puțin sa spună: viața mea a fost interesantă, nu mi-am irosit binecuvantarea (p. 66).
Dragostea este doar un cuvânt, pana in clipa când cineva vrea sa-i dea un înțeles. Nu renunța. De obicei ultima cheie din mănânci e cea care deschide ușa (p. 89).
Ne-am născut singuri si murim singuri. Dar, cât timp suntem pe lumea asta, trebuie sa acceptam si sa slavim actul nostru de credință in alte persoane (p. 109)

Coelho scrie maiestuos si plin. Cărțile sale sunt profunde dacă privim dincolo de culise. O carte buna… O carte care merita citita… Măcar o data…