Koichi Tohei despre Ki si extinderea lui

Doua lucruri sunt esentiale pentru noi oamenii… mintea si corpul. Cel putin asta este ideea cărții lui Koichi Tohei despre coordonarea mintii si a corpului in viața de zi cu zi. Ki-ul omului poate fi asociat cu forța vitala si face parte din Ki-ul universului, a cărui parte este. Totusi, cum putem unifica mintea si corpul? Koichi Tohei ne oferă patru principii: concentrarea in punctul din partea de jos a abdomenului (la cca. 6 cm. mai jos de ombilic); relaxarea completa si adevarata (corpul nu trebuie sa fie in niciun fel tensionat, nici ca întreg, nici pe părțile componente); menținerea greutatii pe partea de dedesupt a corpului dar si a fiecărei părți a acestuia si extinderea Ki-ului.

Una din problemele lumii moderne este ca facem mai multe lucruri deodată, si, in acest fel, ne pierdem concentrarea, echilibrul si puterea. De aceea Tohei afirma: „Concentrarea este putere.” Aceasta pentru ca „mintea mișca corpul!” Fii prezent!!! Întărește-ți mintea „concentrandu-te la ceea ce faci, fie ca mergi, fie ca te joci.”

Mai apoi, Tohei vorbește despre experiența personală in încercarea de a unifica mintea si corpul, despre descoperirea Aikido-ului, întâlnirea cu Morihei Ueshiba, provocarile vieții si descoperirea propriei cai…

Citind Coordonarea mintii si a corpului in viața de zi cu zi, constati ca e scrisă simplu, direct, mai ales sincer. O lectura plăcută, interesantă si lejera dintr-un punct de vedere. O aventura sincera prin viața lui Tohei, cu suisurile si coborasurile ei, cu descoperirile ei, o cale credincioasa perfect principiului: mintea mișca corpul!

La Departamentul de Relatii Internaționale, Științe Politice si Studii de Securitate a inceput conferinta

Cea de-a saptea conferinta organizata de Departamentul de Relatii Internaționale, Științe Politice si Studii de Securitate din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane a inceput oficial in aceasta dimineata, in paralel cu maratonul Sibiului. Vor fi prezentate cca. 91 de lucrari științifice si multi participanti din Romania, Republica Moldova, Slovacia sau Serbia.

Aurora Liiceanu la Sibiu

Azi, la Libraria Humanitas (de la 18.00), Aurora Liiceanu isi lanseaza cartea… aflata intre doua limitari, lumea academica si lumea scriiturii. Impartasindu-si experientele scriitoricesti, in prezentarea cartii sale, Aurora Liiceanu ne poarta intr-o lume sincera, plina de viata.

Cateva idei spuse de autoare in prezentare… te poti intalni cu o carte care sa-ti schimbe viata…
Aceasta carte (n.m. Supuse sau rebele) nu am dorit sa o scriu pentru femei…
Traind in epoca consumerismului si relatiile (n.m. umane) se consuma ca orice altceva…
Noi (n.m. insine) ne mintim mai mult ca oricine…
Sunt câteva lucruri pe care trebuie sa te sprijini in viata… cartile si oamenii….

O lansare frumoasa, tihnita, relaxata. Sper sa fie cateva idei care sa ne aduca cartea mai aproape si sa o citim…

Sum. Patruzeci de povesti de dincolo. De David Eagleman

Cartea lui David Eagleman este un moment de întâlnire cu angoasele si temerile noastre. Dar este o întâlnire ironica, o întâlnire haioasa, plină de neprevazut si intregita de umor nebanuit. Povestirile de dincolo descriu, intr-un limbaj lejer dar profund, multe din întrebările care se nasc in fiecare dintre noi in perioada de dupa naștere pana la momentul „marii treceri”. Dar nu e o carte trista așa cum s- ar putea lesne crede dupa rândurile de mai sus. Dimpotrivă. Este o carte haioasa, plină de umor, intr-o perspectiva noua pentru o astfel de literatura.

Dacă in viața de apoi „te intalnesti cu Dumnezeu”, constatand, „spre surprinderea si incantarea ta” ca „Ea nu este deloc asemănătoare cu niciun zeu conceput de om”, poți de asemenea constata ca doar in viața de apoi te poți bucura de toate posibilitatile deodată, „traind vieții multiple in paralel”. „E posibil sa mănânci si, concomitent, sa nu mănânci. Sa joci propice si in același timp sa nu joci propice. Sa calaresti si totodata sa nu ai nici un cal in preajma”.

Povestile ciudate adunate de autor in Sum par o reverie cu accente când ironice, când profunde despre ce suntem si mai ales despre ce am putea fi… Pentru ca „in viața de apoi nu esti judecat prin raportare la alți oameni, ci la tine însuti. Mai exact, esti judecat in raport cu ce ai fi putut sa fii”.

O carte de citit lejer, o carte pentru serile de vara linistite care urmează, dar o carte care îți ridica tot felul de întrebări nelinistite si uneori, poate, linistitoare…

Romania e in finala Eurovision 2013

Dragi prieteni… Sa ne bucurăm! Reprezentantul României la Eurovision, Cezar Ouatu, a reușit sa între in finala competiției, in ciuda faptului ca avea slabe cotatii ale caselor de pariuri. Dar la fel a fost si in cazul Ungariei. Ce spuneti de melodia Ungariei?

Manuscrisul găsit la Accra

In general, Paulo Coelho scrie interesant. E o literatura de popularizare a marilor subiecte, a temelor importante, dar e o literatura apropiată de sufletul omului, o literatura sincera, liberă, plină, intensa. Așa o simt eu…
Am citit cu ani in urma Alchimistul si autorul lui nu pare sa fi fost schimbat de succesul nebanuit de care s-a bucurat in toată lumea…
Manuscrisul găsit la Accra este o carte care se desfășoară pe mai multe planuri. Poți aluneca către tema iubirii citind-o sau poți merge pe tema vieții, a timpului… E o carte ușoară, in interesul marilor teme ale literaturii universale, dar e o carte in egala măsura profunda. Ea atinge temele importante, ba chiar se ia la tranta cu teme filosofice… Dar totul pare lin, firesc, normal…

Câteva citate acum …
Vai de cei care nu au fost niciodată infranti! Nu vor învinge niciodată in viața (p. 37).
Nu încerca sa fii de folos. Încearcă sa fii tu însuti: asta e de ajuns (p. 53).
Nedorita de Oameni (n.n. Moartea) vine atat pentru cei care nu se schimba cât si pentru cei care o fac. Dar cei din urma pot cel puțin sa spună: viața mea a fost interesantă, nu mi-am irosit binecuvantarea (p. 66).
Dragostea este doar un cuvânt, pana in clipa când cineva vrea sa-i dea un înțeles. Nu renunța. De obicei ultima cheie din mănânci e cea care deschide ușa (p. 89).
Ne-am născut singuri si murim singuri. Dar, cât timp suntem pe lumea asta, trebuie sa acceptam si sa slavim actul nostru de credință in alte persoane (p. 109)

Coelho scrie maiestuos si plin. Cărțile sale sunt profunde dacă privim dincolo de culise. O carte buna… O carte care merita citita… Măcar o data…

Povestile impertinente si apocrife ale lui Andrei Cornea

Cartea Povesti impertinente si apocrife, scrisa de Andrei Cornea, a aparut la Humanitas in 2009. E o carte pe care o poti lua intr-o vacanta sa-ti alini diminetile melancolice sau serile linistite. E o carte cu mult umor dar si cu ironii fine. E o carte umana pentru ca se joaca cu cele mai intime credinte ale noastre… ale oamenilor. De fapt povestirile scurte ale lui Andrei Cornea imi par a rasturna, rand pe rand, multe din prejudecatile noastre culturale. Ele se joaca cu mintea noastra inchistata in clisee si rescriu comic realitatea pe care ne-am obisnuit sa o intelegem fara a o mai filtra critic. As zice ca tocmai asta e mesajul cartii… Indemnul de a judeca permanent, de a ne re-umaniza, de a renunta la pre-judecare.

Fiecare va gasi in paginile cartii ceva care sa-i placa… E cate o poveste pentru fiecare gust… Si fiecare poate interpreta cum vrea fiecare poveste.
Mie mi-au placut mult cateva… Acvariul este o poveste despre ochelarii de cal pe care ii purtam de multe ori cu noi, mai ales cand realitatea pare sa ne contrazica… asa ceva nu exista! Schimbul este o poveste despre nemultumirea de a fi ceea ce suntem… si enervarea de a ne accepta pur si simplu. Crocodilii ne vorbeste despre orgoliu si vanitate. Pestele si Ramura se refera cumva la dragoste si la diferenta de prrspectiva. Educaria pare ca pleaca cumva de la Fabula albinelor a lui Mandeville si vorbeste despre virtuti… Judecata este o poveste care mi-a placut mult si ne duce cu gandul la usurinta pre-judecatilor noastre. Magazia de iubiri e atat de gustoasa… pare a fi despre nesat si neliniste, e legata de felul in care ne obisnuim sa muscam din feliile de viata pentru a deveni, la sfarsit, tot nemultumiti… La final, Darurile se joaca subtil cu realitati romanesti si asta o face deliciosa…
Povestile lui Andrei Cornea, multe din ele „cu susul in jos” sunt scrise cu umor si au in spate o capacitate remarcabila de a construi noi perspective, de a plonja in timpuri istorice foarte diferite, de a integra si conecta, hazliu, atatea resurse…

Ungaria de est… La baile termale

In ultima vreme tot mai multi romani aleg sa-si petreaca concediul in estul Ungariei la Hajdusoboslo sau la Debrecen. E curat, nu e tocmai scump si infrastructura te ajuta. Si mai ales e aproape! De la Oradea la Hajdusoboslo sunt 73 de km iar de la Oradea la Debrecen sunt 70. Dar daca nu esti un fan inrait al apei termale ce mai poti face? E motivul pentru care am vizitat in acest fel estul Ungariei. Sa vedem… In prima zi am plecat din Sibiu spre Debrecen via Oradea. De dimineata. Pe la 7 trecute fix. Dupa o oprire la Turda, un sandwich si o alimentare, am ajuns in granita pe la 12. Cu bani schimbati, cu dor de apa termala si dorinta de relaxare. Pe la 13.00 eram deja in hotel cu bagajele despachetate si slipul in rucsac. Am plecat sa vizitam o parte din Debrecen mai ales ca universitatea de aici este a doua ca marime din Ungaria.

Cladirea principala adaposteste si ea o biblioteca monumentala. E destul de cosmopolita lumea pe aici iar studentii sunt la tot pasul. Am fost impresionat de vastitatea zonei universitare. Langa padure, undeva in apropierea centrului orasului o zona intreaga apartinea universitatii. As zice ca parea un mic orasel. In fata cladirii principale te puteai racori aproape de fantana arteziana. Frumos. Relaxant. Placut. Ziua a continuat cu vizitarea gradinii zoologice. Si aici am admirat felul in care erau ingrijite animalele, spatiul amenajat, curatenia. Spre seara am intrat in complexul acvatic din Debrecen, nu inainte de a manca cel mai mare platou vegetarian bunacios tare… In complex primesti o bratara ca un ceas si poti intra in diferite piscine, la baile termale, poti cupara bauturi sau mancare, totul cu acel ceas. La sfarsit platesti suma adunata si marcata pe bratara. Deci nu e nevoie sa ai bani cu tine inauntru. Poti lasa toate lucrurile de valoare sau hainele intr-un dulap securizat care se dedchide…. ati chicit… tot cu ceasul! Daca esti cazat in hotelul de langa parcul acvatic nu platesti intrarea si poti cobara direct in piscina termala din hotel.
A doua zi am vizitat Hajdusoboslo. Aici parcul acvatic e mai mare si sunt si piscine in aer liber. Personal mult roman. Primesti informatii si in limba romana, peste tot ai informatiile in romaneste. E interesant mai ales in interior unde poti chiar face surf! In rest multe piscine tematice… Afara sunt stranduri cu apa termala si stranduri cu apa dulce. Suficient loc! Pentru 1000 de forinti poti inchiria o cabina in care te poti schimba si iti poti lasa lucrurile.

Seara am vizitat si centrul orasului Debrecen. Un oras interesant, cu arhitectura frumoasa dar care nu te da gata!

Aproape de centru este si o zona de cafenele unde poti manca, lua o bere sau o cafea in acorduri de muzica cantata life. Hotarat lucru… la mancare ungurii sunt artisti!
A treia zi am vizitat parcul de la Hortobagy. Mai ales pentru cei pasionati de istorie si de natura merita. Aici vezi cum se traia odinioara in pusta. Cu caruta cu doi cai inhamati frumos te plimbi timp de 2 ore prin pusta si vezi animalele folosite in agricultura, asezamintele din pusta si maiestria calaretilor unguri.

Dar estul Ungariei nu e complet daca nu vizitezi si Szeget-ul. E la 200 de km. sud de Debrecen. Mai usor ajungi dinspre Arad. E un oras superb, cu cladiri maiestuoase, puternice si ciudate. E un oras care nu trebuie ratat si e mai frumos ca Debrecen… asta e o opinie subiectivata rau…