„Pi Patel, fiul unui director de gradina zoologica din Pondicherry, are doua atractii neobisnuite: curiozitatea vie fata de religie, vizitand pe rand si fara sa aleaga biserica, sinagoga si moscheea, si dragostea fata de animale”. Asa incepe prezentarea cartii Viata lui Pi de Yann Martel, pe coperta sa, aparuta la Editura Polirom. Cand familia lui Pi se hotaraste sa plece in Canada pentru a incepe o noua viata, pentru Pi Patel incepe o calatorie neobisnuita, o calatorie fabuloasa, o calatorie a devenirii dar si o calatorie a suferintei, resemnarii, cautarii, pierderilor si mai ales o calatorie in care tot ceea ce stia despre sine se transforma si capata invelisul supravietuirii. De curand, in regia lui Ang Lee a aparut si filmul in format 3D. Cred ca merita sa vezi inainte filmul si mai apoi sa citesti cartea… Pentru ca filmul iti da cateva senzatii pe care cartea mai apoi le va implini si le va duce si mai sus…
Viata lui Pi este o carte scrisa rapid, in exact 100 de capitole, la fel ca sufletul organizat al lui Pi. Este o carte despre Dumnezeu si despre oameni, despre curaj si suferinta, despre frumos si bun, despre crud si dureros.
In calatoria sa pe mare, dupa naufragiul navei pe care calatorea spre Canada, alaturi de familia sa, echipajul navei si animale de la gradina zoologica a tatalui sau, Pi Patel lupta sa supravietuiasca. Pentru asta lupta cu toata fiinta sa si pune in aceasta dorinta de supravietuire totul, chiar si cele mai adanci simtaminte ale sale. Trecand printr-o serie de stari, de la bucuria hranei pana la angoasa pierderii celor dragi, Pi este un erou simplu, ca fiecare dintre noi, doar confruntat cu situatie exceptionala. Poate tocmai de aceea cartea lui Yann Martel este fabuloasa. Pentru ca face din Pi un erou care poate fi regasit in fiecare dintre noi… Un personaj simplu, exemplar, care simte profund si lupta dincolo de limite cu propriile convingeri, cu lumea veche in care a crescut dar si cu cea noua in care e aruncat.
Pi Patel spune, in paginile cartii, doua povesti despre lupta, supravietuire, curaj si Dumnezeu. In prima, alaturi de un tigru bengalez strabate Pacificul in cautarea uscatului. In a doua, pluta sa este populata de oameni si nu de animalele din prima poveste. Luate separat, una e prea fabuloasa ca sa fie adevarata, iar cealalta e prea cruda ca sa fie umana. Doar Richard Parker, maiestuosul tigru bengalez, tovarasul sau intim de calatorie face ca prima poveste sa capete inteles iar cea de-a doua sa prinda sens…
Pentru Pi hotararea de a lupta vine in urma zbuciumului sau interior. Tanarul vegetarian descopera in el o puternica dorinta de a trai, o dorinta nedescoperita pana atunci. Desi unii oameni renunta la viata cu un oftat resemnat iar altii lupta putin, apoi isi pierd speranta, sunt cativa printre care si Pi nu renunta niciodata. Lupta pana la final, lupta fara intrebari, lupta permanent. Mai tarziu, Pi isi da seama ca numai frica poate invinge viata si ca increderea in Dumnezeu este o deschidere si o eliberare.
Cartea si filmul Viata lui Pi sunt, intr-o anumita masura, emotionante si pline, fabuloase si crude, frumoase si infricosatoare…
Bogdan Gheorghita 