Oare suntem pierduti?

Cateodata ma intreb daca suntem pierduti sau hazardul, in inegalabila fatalitate ne mai rezerva o sansa. Si daca e una extrem de mica trebuie sa o acceptam. Pentru ca altfel… va fi greu. Mesajele care curg sincer pe burtierele OTV ului, Dan Diaconescu viitorul presedinte care vorbeste poporului, taierea salariilor bugetarilor, populismul care pare acum nimic altceva decat o inventie romaneasca, criza, neincrederea in clasa politica, in institutiile reprezentative etc… toate astea sunt oare balizele pierderii noastre? Am citit un articol extrem de interesant si de concis despre „poporul OTV” scris de Andrei Craciun.

In dimineata asta am stat de pe la 3 pana pe la 7 la Otv cu telecomanda incremenita intr-un efort de a intelege. Mesajele acelea sincere – nu ma indoiesc de asta – care curgeau pentru viitorul presedinte care se adresa poporului, justificarea averii d-lui Dan Diaconescu in direct, senzational, pentru toti cei care vor sa stie…

E greu sa gasesti cuvinte care sa descrie locul in care am ajuns cu totii. Cautarea de personaje providentiale si neincrederea in institutiile reprezentative, neincrederea generalizata, lipsa solutiilor, lipsa cu desavarsire a unei culturi a dialogului cu solutiile alternative ne pun intr-o stare fatalista de a privi spre lume, o senzatie de atata goliciune…

Cateodata mi se pare ca suntem cu totii pierduti indiferent de bruma de speranta care mi-a ramas…

Despre curaj, dorinta si perseverenta!

Cateodata nu avem curaj… Curajul de a spune mergem pana la capat! Chiar daca avem dubii ca vom reusi dar macar sa putem spune ca am incercat! Cateodata nu avem dorinta… Dorinta de a face chiar daca gandul ca nu reusim ne ia doar 30 de sunde in timp ce incercarea poate lua luni sau chiar ani! Cateodata nu suntem perseverenti… Perseverenta de a o lua de la capat si a privi mereu inspre scop, inspre victoria razboiului si nu inspre esecul unei singure lupte! De multe ori privim fatalisti la ceea ce ni se intampla. De obicei gasim vinovati in afara noastra! Puterile straine, altii, strainii, vecinii, cei ce l-au votat pe X, cei ce l-au votat pe Y… Privim desucheat la televiziuni si emisiuni care nu au nicio umbra de corectitudine morala fata de privitori pentru ca speculeaza doar emotiile si fac din asta o afacere! Apoi spunem cu atata usurinta… suntem jurnalisti, politologi, analisti cand nu avem nicio legatura cu aceste profesii. Ne dam cu parerea asa de usor… Si de multe ori nu invatam din … fotbal… sportul care ne place multora atat de mult! Ieri, la CM din Africa de Sud la un scor care putea fi intors de englezi, acestora din urma li s-a refuzat in fata germanilor un gol perfect valabil. Asta dupa ce toata saptamana plouase cu sageti razboinice din ambele tabere, trensmitand ideea unei mai vechi rivalitati. Meciul de ieri a fost mai mult decat o competitie sportiva. Cel putin asa a parut din presa celor doua tari inainte de fluierul final! In fine! Ce vroiam sa spun este ca englezii nu au protestat minute intregi pentru anularea golului perfect valabil, nu l-au luat de guler pe arbitru, nu si-au pus mainile in cap, nu au injurat si nu au inceput sa faulteze. Ei au avut o alta strategie! Au luptat pana la capat! Si au iesit demni din teren! Atat de demni de ziceai ca mai urmeaza o repriza si totul e inca deschis! Ei au inteles ca arbitrul nu va intoarce decizia si oricum trbuie sa se apuce de treaba nu sa comenteze decizia! A fost o greseala! O simpla greseala! Nu a fost o parte dintr-un plan urzit de cine stie cine pentru ca Germania sa ajunga campioana lumii! Asa cum aproape toti comentatorii nostri sportivi ar fi considerat daca in locul Angliei ar fi fost… Romania! Despre hazardul acesta mai sunt si alte articole... Oare, ma intreb… ce trebuie sa facem sa fim, cel putin cateodata… britanici? Sa ne luptam cu demnitate pana la ultimul fluier, sa nu asteptam doar finalul, sa ne batem, dar elegant, sa nu protestam doar, sa fim cu alte cuvinte, curajosi, dornici si perseverenti?

Ce ziceti? Vi se face dor de mare? De Vama, de Costinesti? Cu Voltaj… Mi-e dor

Parazitii – Arde – ultima melodie Parazitii

Vama veche, va mai amintiti cantecul asta fantastic?