Sa nu ne fie frica de oameni ci de diavolul din ei…

Asta seara am revazut filmul Italian Job. Un film destul de „light” ca sa ma exprim pe englezeste. Dar plin actiune si tonic de-a dreptul! O replica repetata de vreo doua ori m-a atras si m-a facut atent la cuvinte pentru ca in dulcele stil hollywood-ian mai degraba esti atent la actiune… In fine, replica suna cam asa: Sa nu-ti fie frica ne oameni ci de diavolul din ei… sau sa nu te temi de oameni ci de diavolul din ei. Pe cuvant ca putina filosofie nu strica nici in filmele de actiune… :). Si replica asta mi-a adus aminte de o alta mai celebra: Nu e adevarat ca unii oameni il au in suflet pe Dumnezeu iar altii pe diavol. E adevarat ca, in fiecare dintre noi se duce permanent o lupta intre cei doi. Asta ne innobileaza si pe noi ca indivizi din moment ce devenim atat de importanti fie si ca teren de lupta!

3 comentarii

Din categoria De toate

3 răspunsuri la „Sa nu ne fie frica de oameni ci de diavolul din ei…

  1. Eliria

    Nu stiu…eu m-as feri sa pun totul in ecuatia Dumnezeu – diavol…chiar si doar metaforic…poate din dorinta de a nu intina ideea de Dumnezeu sau pentru ca incerc sa ma desprind de un tipar de gandire care a dominat secolele trecute (in special 17, 18). In mod cert, fiecare individ are si slabiciuni si virtuti, iar balanta inclina in mod diferit pentru fiecare din noi. Ce ar insemna sa existe doar virtuti? Le-am mai aprecia? Si, pana la urma, asa cum (cu multa subtilitate) remarca si Bogdan, lupta dintre bine si rau ne innobileaza…Mai mult decat atat, fiecare are criterii proprii prin care face evaluari. Conteaza foarte mult cu ce ochi privesti lumea sau viata, conteaza cat de inclinat esti spre a respecta conventiile sociale, conteaza ce valori ti-au fost transmise in timp etc…Dincolo de masca pe care o afisam pentru a aparea intr-un fel sau altul in fata celorlalti, conteaza ceea ce stim noi despre noi insine, iar fata de noi insine nu ne mai putem pune nici o masca! (decat daca, Doamne fereste, cadem in patologic)…iar de aici incep framantarile, angoasele, tristetile, noptile nedormite sau, pur si simplu lipsa curajului de a lua decizii importante in ce ne priveste…ca nu cumva sa dezamagim, ca nu cumva sa suparam, ca nu cumva sa ne stricam imaginea pe care o avem in ochii celorlalti! Ca nu cumva sa creada ceilalti ca sufletul nostru este dominat de umbre…De multe ori luam deciziile care ii multumesc pe cei din jurul nostru…doar pentru a nu parea rai, egoisti, iresponsabili etc. Bun si altruismul, dar pana la niste limite…pana la urma sunt admirati oamenii care isi urmaresc ideile, dorintele, idealurile…oamenii care stiu ce vor de la viata…luptatorii! Clar, cand lupta e cu noi insine, ea e foarte apriga. La finalul ei suntem ingeri sau demoni! Depinde, insa, pentru cine!!!

    • bogdangheorghita

      Multumesc pentru comentariu! Chiar nu mai scrisesei de ceva vreme dar comentariul asta e foarte interesant! Multumesc inca o data!

  2. Colt alb

    „…suntem ingeri sau demoni! Depinde, insa, pentru cine!!!”…Foarte interesant si foarte frumos spus!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s