Cu campania pe final…

Mai sunt cateva zile pana se incheie de tot campania asta electorala… care a tinut mai mult decat se pronostica. In fine, in cel mai rau caz mai tine pana dupa craciun. Daca Curtea Constitutionala accepta argumentele PSD pentru fraudarea alegerilor. Daca nu, atunci inca cateva zile pana partidele se vor hotara care incotro se indreapta. Am avut candidati interesanti. Haideti sa vorbim despre primii trei. Intr-o ordine alfabetica Antonescu, Basescu si Geoana. Unul cu a reusit sa se ridice mult peste scorul partidului. Unul presedintele in functie iar altul a reusit in turul II sa convinga electorat de dreapta (sa nu ne iluzionam, ma refer la specialisti, dreapta in Romania in sens strict nu exista, cel putin nu deocamdata!) sa-l voteze el fiind un candidat de stanga. fiecare cu avantajele si dezavantajele sale. Si, pentru a nu stiu cata oara votul a avut o conotatie negativa. S-a votat anti-PSD, anti-Basescu, anti-moguli, anti-coalitii monstruoase, anti-Geoana etc. Cel putin pentru turul II infruntarea de forte a fost extraordinara. In noaptea de dupa vot am avut doua reactii fantastice, fiecare provenind de la cei doi candidati: mai intai ca s-au bucurat amandoi in acelasi timp! Stiam deja ca in Romania se poate sa castigi chiar si atunci cand pierzi. In alegerile din 2008 pentru parlament am avut deja doi castigatori: PSD a castigat numarul de voturi, PD-L a castigat in mandate. Apoi, dl. Mircea Geoana s-a bucurat mult prea tare si mult prea vocal. In SUA exista o expresie interesanta si din cate stiu dl. Geoana a fost acolo ambasador. „To close to call” cam asa suna. Iar reactia lui Adrian Nastase din 2004 ar fi putut sa fie si ea luata in considerare. O minima moderatie nu ar fi stricat. Dar ce spun, la moderatie nu prea ne pricepem. La cateva ore dupa aceasta declaratie a venit o alta declaratie inca si mai interesanta! I-am ciuruit! Un fleac! Umor? Prea mult umor? Descatusarea dintr-o emotie prea puternica? Tendinte revansarde? Toate astea le resimtim cu totii! Si mai rau ca dupa aceste alegeri pare ca ne conturam societal in doua tabere distincte! Nu esti cu mine, esti impotriva mea! Daca lasam ca lucrurile sa ajunga pe aceasta panta, ma tem ca Romania nu mai are prea multe sanse pentru viitor! Atatea declaratii emotionale si pline de ura dinspre o tabara catre celalata nu exista in nicio tara civilizata. Oricum, nu in Europa! Nu in spatiul occidental de care ne place sa credem ca apartinem. Am abandonat in aceasta campanie rationalul in favoarea emotionalului si asta o sa ne coste! Pe toti! Si, oricat as cauta nu pot sa gasesc un vinovat exclusiv pentru asta. Totii candidatii au facut apel la acest registru. Sigur, unii mai mult decat altii dar nu voi scrie asta pentru ca, lucrul cel mai grav, abia acum urmeaza: fiecare are ADEVARUL lui. Mi-am adus aminte de „Numele trandafirului” dupa ce am vazut atatea comentarii uneori pline de ura. Umberto Eco a fost, in ultimele pagini ale cartii genial. Poate pentru ca scria cu sange latin. In ultimii ani nu am vazut o batalie la fel de inclestata pe doua proiecte concurente de modernizare institutionala. Continuam sa credem in omul providential si nu in institutii! Chiar referendumul pentru parlament unicameral in afara unei discutii in societate despre avantaje si dezavantaje a fost votat DOAR (statistic vorbind) revansard. Sa le aratam noi parlamentarilor, sa le reducem privilegiile, sa nu se mai imbuibe etc. A lipsit dezbaterea serioasa in universitati, societate civila, partide politice etc. Dar asa suntem noi… Speculam momente pentru a arata cine suntem!