Meciul Franta – Romania s-a terminat cu scorul de 1-1. Pe Stade de France marcatorii au fost doi francezi. Paradoxal, am putea zice. Dar, nu. Nu e paradoxal. De mult imi doream sa scriu cate ceva despre comentatorii nostri sportivi. De cand nu mai comenteaza cineva precum Cristian Topescu… Emil Gradinescu, la inceputurile carierei sale, avea ceva din stiinta de a transmite fiori pe sira spinarii. Cei de astazi, cei mai noi… De ex. meciul in cauza. Comentariile s-au indreptat aprope invariabil catre ce bine rezistam si ca 1-1 e un scor minunat pentru noi. Ca echipa Frantei ne e superioara si deci faptul ca am facut egal e extraordinar. Am obtinut un rezultat fabulos. Mai mult nu putem spera. Noroc ca a intrat la un moment dat Roman. Un tanar care parea ca nu a auzit de Henry sau Ribery. Parca nu-i cunostea. Fotbal pare ca stim in general, noi ca romani din moment ce avem ceva rezultate iar miutele din curtea scolii strang numerosi pusti mingicari. La noi, problema e alta. Dupa parerea mea tine de muntii pe care ni-i imaginam ca stau in fata noastra. Pai daca jucam contra Frantei atunci nu putem spera la mai mult decat la un rezultat de egalitate. Iar unul ca Roman pare desprins din alt film cand intra pe teren, face o incursiune pe partea dreapta, dribleaza doi francezi si trage pe spatiul portii. A! Si mai joaca si in tara, nu la vreo echipa din afara ca de ex. Mutu sau Marica. Unii ar zice ca tine de dorinta de afirmare, altii de tupeu, eu zic de mentalitate. Daca intri speriat pe teren ai pierdut deja meciul inainte ca arbitrul sa fluiere inceputul. Si acum acei vasnici oameni care ne comenteaza partida. Pentru niu cei din fata televizorului. Dincolo de frazele consacrate precum: „A fost o nuca prea tare de spart pentru noi” sau „Nu putem intra la masa bogatilor”, acestia folosesc deseori remarci interesante. Arbitrajul nu e corect pentru ca nu suntem o forta a fotbalului european desi nu fac la fel de mult caz cand suntem iertati de un penalty sau un fault de cartonas galben… Intotdeauna trebuie sa ne aparam, sa conservam rezultatul foarte bun pe care l-am obtinut in deplasare. Iar momentele in care antrenorii romani mizeaza pe atac introducand dpi sau chiar trei jucatori cu veleitati de atacanti sunt socotite dovezi de … curaj! Cum ar fi daca am juca mereu la victorie? Steaua in 1986 nu a jucat conservand rezultate, nu s-a speriat peste masura de adversarele ei. Cu siguranta, azi e una alt fotbal. Dar si atunci conditiile erau altele! Iar adversarii tot adversari erau! Asa am castigat atunci Cupa Campionilor Europeni. Dar ce oameni erau in teren! Si tot asa cum jucam fotbal pare ca ne comportam si in afara stadionului in viata noastra sociala. Ne e frica sa speram la mai mult, ne e frica sa riscam si sa jucam la victorie, ne e frica ca, intotdeauna aproape, adversarul e mai puternic decat noi. Oricare ar fi el… Daca facem 1-1 cu criza economica e extraordinar de bine pentru ca am avut de a face cu un adversar atat de puternic incat e tot ce puteam obtine. Prin urmare trebuie sa conservam rezultatul. Si ne mai ramane sa speram! Sa speram ca vom avea la viitoarele trageri la sorti adversari mai slabi. Asa vom reusi, cu siguranta, sa ne calificam…
Franta – Romania. Despre meciuri, comentatori si suporteri. Sau despre spiritul de invingatori
Din categoria De toate
Bogdan Gheorghita 
Eu zic ca la ora actuala avem un selectioner cult, destept, un psiholog foarte bun, un tip cu o educatie solida care are ce transmite jucatorilor. Daca stam sa ne gandim toti marii antrenori ai planetei sunt niste tipi foarte rafinati( regretatul Bobby Robson era doctor in sociologie, Jose Mourinho e un tip foarte cultivat, Mircea Lucescu, Rafa Benitez, etc etc) si Razvan Lucescu sigur are ceva din stilul tuturor celor enumerati mai sus.Cat despre comentatori, ce sa zic:”e o paine de mancat pe partea aceasta”, „fault cinic”, „interventie nereusita” si multe altele sunt in primul rand clisee ale unor analfabeti si agramati, si ei promovati probabil asa cum se face promovarea in Romania.
chiar ma gandeam sa scriu si eu despre subiectul fotbal, crize si comentatori…dar acum nu mai fac, ca ai scris tu foarte bine despre ce era de spus. si e interesanta paralela intre fotbal si criza, ca sa nu uit sa zic.
in rest, meciul asta a fost al doilea pe care l-am vazut cu imagini live de cand sunt in America…am vazut prima repriza pe net, transmisie in direct a TVR-ului, cu tot cu comentariul de rigoare si…cand imi era lumea mai draga…transmisia pe net (probabil ilegala) a cazut si in lipsa de altceva am ascultat toata repriza a doua…tot online…pe radio romania nustiucum. No, pai comentariul ala de lemn a fost mai interesant decat „tot mitanul secund” si milioanele de expresii de mult uitate. Ma gandesc ca ascultati si tu etapa la radio pe vremuri. Exact acelasi sablon de comentariu…
Cat despre meci a fost cum a fost, uneori rezultatul mai si ramane. Cu tot moralul de rigoare…
Si da, daca facem egal in deplasare si cu criza economica eu zic ca tot nu-i rau! Deloc chiar…
Eram in Regie impreuna cu niste prieteni si incercam sa vedem meciul, sa trecem peste comentarile facute despre meci, aveam impresia ca respectivul comentator si-a gresit profesia si ar trebui sa scrie ceva carti despre mediocritate dintr-o perspectiva filosofica, sincer nu poti sa iti bati joc in halul asta de asteptarile romanilor care isi sustin echipa nationala si sa le zici ca de aici e locul vostru si nu trebuie sa visati mai sus.
As vrea sa il felicit pe cel mai puternic membru al echipei ” Portarul jucator”, caci am avut impresia in prima repreza ca joaca singur….
ne era frica sa nu cumva sa castigam, de fapt ce sa castigi cand te aperi 89 de minute din 90. Ai nevoie de victorie ( ultima sansa) si tu te aperi. Ieseam si cu portaru daca era nevoie. Ce pretentii poti sa mai ai cand iei 2 puncte din 12 acasa? Ne-om califica si noi la un mondial cand Romania o sa fie organizatoare, adica niciodata.