Arhiva zilnică: septembrie 7, 2009

Un discurs care imi place enorm… William Wallace in Braveheart

2 comentarii

Din categoria De toate

Franta – Romania. Despre meciuri, comentatori si suporteri. Sau despre spiritul de invingatori

Meciul Franta – Romania s-a terminat cu scorul de 1-1. Pe Stade de France marcatorii au fost doi francezi. Paradoxal, am putea zice. Dar, nu. Nu e paradoxal. De mult imi doream sa scriu cate ceva despre comentatorii nostri sportivi. De cand nu mai comenteaza cineva precum Cristian Topescu… Emil Gradinescu, la inceputurile carierei sale, avea ceva din stiinta de a transmite fiori pe sira spinarii. Cei de astazi, cei mai noi… De ex. meciul in cauza. Comentariile s-au indreptat aprope invariabil catre ce bine rezistam si ca 1-1 e un scor minunat pentru noi. Ca echipa Frantei ne e superioara si deci faptul ca am facut egal e extraordinar. Am obtinut un rezultat fabulos. Mai mult nu putem spera. Noroc ca a intrat la un moment dat Roman. Un tanar care parea ca nu a auzit de Henry sau Ribery. Parca nu-i cunostea. Fotbal pare ca stim in general, noi ca romani din moment ce avem ceva rezultate iar miutele din curtea scolii strang numerosi pusti mingicari. La noi, problema e alta. Dupa parerea mea tine de muntii pe care ni-i imaginam ca stau in fata noastra. Pai daca jucam contra Frantei atunci nu putem spera la mai mult decat la un rezultat de egalitate. Iar unul ca Roman pare desprins din alt film cand intra pe teren, face o incursiune pe partea dreapta, dribleaza doi francezi si trage pe spatiul portii. A! Si mai joaca si in tara, nu la vreo echipa din afara ca de ex. Mutu sau Marica. Unii ar zice ca tine de dorinta de afirmare, altii de tupeu, eu zic de mentalitate. Daca intri speriat pe teren ai pierdut deja meciul inainte ca arbitrul sa fluiere inceputul. Si acum acei vasnici oameni care ne comenteaza partida. Pentru niu cei din fata televizorului. Dincolo de frazele consacrate precum: „A fost o nuca prea tare de spart pentru noi” sau „Nu putem intra la masa bogatilor”, acestia folosesc deseori remarci interesante. Arbitrajul nu e corect pentru ca nu suntem o forta a fotbalului european desi nu fac la fel de mult caz cand suntem iertati de un penalty sau un fault de cartonas galben… Intotdeauna trebuie sa ne aparam, sa conservam rezultatul foarte bun pe care l-am obtinut in deplasare. Iar momentele in care antrenorii romani mizeaza pe atac introducand dpi sau chiar trei jucatori cu veleitati de atacanti sunt socotite dovezi de … curaj! Cum ar fi daca am juca mereu la victorie? Steaua in 1986 nu a jucat conservand rezultate, nu s-a speriat peste masura de adversarele ei. Cu siguranta, azi e una alt fotbal. Dar si atunci conditiile erau altele! Iar adversarii tot adversari erau! Asa am castigat atunci Cupa Campionilor Europeni. Dar ce oameni erau in teren! Si tot asa cum jucam fotbal pare ca ne comportam si in afara stadionului in viata noastra sociala. Ne e frica sa speram la mai mult, ne e frica sa riscam si sa jucam la victorie, ne e frica ca, intotdeauna aproape, adversarul e mai puternic decat noi. Oricare ar fi el… Daca facem 1-1 cu criza economica e extraordinar de bine pentru ca am avut de a face cu un adversar atat de puternic incat e tot ce puteam obtine. Prin urmare trebuie sa conservam rezultatul. Si ne mai ramane sa speram! Sa speram ca vom avea la viitoarele trageri la sorti adversari mai slabi. Asa vom reusi, cu siguranta, sa ne calificam…

4 comentarii

Din categoria De toate