Ori asa ori asa, numai sa dormim si noi putin… nu?

Vineri, sambata si duminica am fost la nunta unui prieten adevarat. Atat de apropiat si de prieten incat nu-l incarc cu adjective de genul „cel mai bun”, „prietenarul” etc. In fine, nu despre asta vroiam sa scriu. Nunta a fost fantastica! Stiti oamenii aceia usor frustrati care merg pe la nunti si iti povestesc ca nunta celor din familia lor a fost cea mai cea dintre toate cele posibile si ca s-au distrat de n-au mai putut… Nu a fost dintre astea. Am dansat, am facut baie, am ras cum n-am mai ras de luni bune la nunti, am vorbit, am privit si in general am participat la o nunta reusita. Nu numai pentru ca ne-am distrat asa bine cat pentru atmosfera care a domnit acolo. Dar asta era doar inceputul. Rudele au venit di din partea mirelui si din partea miresei din alte parti decat cea in care s-a desfarurat nunta. A treia zi am auzit o poveste pe care o impartasesc acum. Una dintre familiile participante se duse la culcare pe la orele 5.30 – 6.00 in noaptea cu pricina. Cred ca era chiar noaptea nuntii (v-am spus ca a tinut trei zile si trei nopti, asa ca se intampla sa mai confunzi evenimentele…). Oamenii erau cazati la o pensiune, iar camerele despartite prin bucati de rigips si lemn. Se dezbracara tinerii nostri (erau tineri asa cum le sade bine) si se pusera in pat. Asa cam cand Mos Ene lucra mai cu zor carpind geana cu geana amintirile de peste seara, in camera alaturata se auzi usa. Doua voci una femeiasca si una barbateasca anuntau prezenta trupurilor obosite de la nunta. Acum fac o paranteza (. Vreau sa termin brusc tot asa cum s-a intamplat totul pentru ca alte comentarii ale mele nu isi mai au rostul. Poate doar ale voastre… Asadar, in linistea crapatului de ziua, de dupa perete incepu a se auzi vocea usor pitigaiata de femeie care incepu (sunt sigur ca multi o cunosc – ma refer la caracteristicile vocii nu la persoana) sa-l blagosloveasca pe bietul barbat cu o sama de cuvinte. Reproducem cateva teme fara pretentia exhaustivitatii: ca iar ai baut, ca nu m-ai dansat pe cat ar fi trebuit, ca ai baut wiskey cu paharul de bere, ca nu ma mai iubesti, ca toata viata ai facut numai ce ai vrut tu, ca nu-ti pasa, ca duhnesti a alcool, ca de ce iti place sa bei, etc. Sa tot fi tinut (dupa depozitiile celor doi martori, a doua zi, la prezentarea catre cativa nuntasi printre care eram si eu) circul vreo 30 de minute. Stiti ca timpul se masoara de catre dispozitivele cu care ne-a inzestrat Creatorul intr-un fel ziua cand, cu o bere in fata stai la o terasa cu prietenii si cu totul altfel dupa o noapte de nunta in care parca si propriul corp devine dusman in lupta spiritului obosit si etilizat cu clipele de dinaintea somnului de dimineata dupa o nunta de noapte. Sa revenim deci, la tinerii nostri din spatele zidului. Ei avansau deja ipoteza ca barbatul dormea de mult, iar probabilul sforait nu se auzea din cauza vocii femeii care deja rasuna mai tare in clarul-obscur al diminetii. Hotarat lucru! Femeia ridica din ce in ce mai tare tonul, iar tinerii ar fi vrut chiar sa bata in perete pentru ca chiar nu se mai putea. Deodata vocea barbatului, clara, tunatoare, mult mai ridicata decat a femeii se auzi cu forta unei furtuni de vara: „Ori taci dracului din gura si te culci, ori te culci dracului!”. Atat! Dupa aceea liniste! Dupa cateva secunde intregul palier dormea.