O jumatate de ora de liniste pe zi

Se intampla sa ne incepem ziua de lucru la 8, la 9, la 10 sau la orice alta ora dupa programul fiecaruia. Si suntem mai apoi, luati de valul treburilor incat nici nu stim cum trece ziua. Ajungem seara sa ne gandim pentru ce ne-am zdrobit atata…. Pentru ce toata fuga de peste zi? Pentru cine toate problemele rezolvate, daca nu am avut la schimb, macar o jumatate de ora de liniste. Imi propun ca de azi, oricat de ocupat as fi si oricate probleme asteapta sa fie rezolvate sa am o jumatate de ora de liniste pe zi. Ea, jumatatea mea de ora va intra in programul meu obisnuit si va constitui punctul nodal al activitatilor mele. Nu va fi cea mai importanta. Dar ma voi raporta la ea de fiecare data cand fac analiza activitatilor de peste zi… Sa ai o jumatate de ora de liniste pe zi, sa te poti bucura relaxandu-te de o cafea, un ceai, un pahar de apa, sa privesti copiii jucandu-se in parc, sa stai pe o banca, sa te relaxezi uitandu-te la cer, sa tii sau sa fi tinut in brate o jumatate de ora… ce poate fi mai placut? Eu voi incerca… Poate mai gasesc prieteni…

7 comentarii

Din categoria De toate

7 răspunsuri la „O jumatate de ora de liniste pe zi

  1. Ai ales bine. Iti spun din experienta, pentru ca o perioada am avut o viata foarte agitata, lucram de la 8 dimneata pana cel mai devreme la 9 seara, fara timp pentru nimic altceva decat munca. Nici macar pentru mine. A trebuit sa fac unele schimbari radicale in viata mea pentru a putea avea timp pentru mine. Fara acele schimbari nu aveam acum blogul, sau nu scriam acum aici 🙂
    Sa ne povestesti cum a fost …

    • bogdangheorghita

      Pai da, de acord… Dar uite ce ar fi sa ne impartasim din experienta fiecaruia… De ex. la tine cum a fost?

  2. Pfff. Ar trebui sa scriu un articol intreg ca sa povestesc asta, nu doar un simplu comentariu. Dar, ca sa rezum in cateva cuvinte. Au fost 3 etape mari si late, in care am trecut de la o extrema la alta: o viata destul de linistita, plina de carti, munti, excursii, carti, distractii, liniste, carti, prieteni, timp liber, carti, natura, fotografii, am zis carti? 🙂 Apoi, am terminat facultatea si m-am angajat. Si am trecut de la liniste, excursii, carti, etc la munca intr-un mediu foarte competitiv, in care faceam 3 joburi intr-unul si viata era ceva de genul: trezit la 6.30, la 8 la serviciu mers la tribunal, registrul comertului, cartea funciara, etc, venit la birou, facut interviuri, registre, dosare de personal, etc, facut reclame in corel draw, pastrat legatura cu ziare, reviste pt reclame, articole, etc. plus ce se mai nimerea pe langa, plecat acasa in jur de ora 21, ajuns in jur de ora 22, dus, mancare, somn. Timp de 4 ani. Pana cand am decis ca asa nu se mai poate, mi-am cautat alt loc de munca, si am facut o alegere foarte inspirata, din fericire. Primele zile la noul loc de munca, unde e programul pana la 16.30 (si nu ma intereseaza comentariile ca e program de bugetari, etc – desi jobul nu e la stat), cand ajungeam deja in oras la ora 17, nu stiam ce sa fac. Prima zi m-am dus acasa, am stat pe canapea si m-am uitat in gol, nu stiam nici macar ca la ora aia pot sa ma uit la televizor sau ceva de genul – o sa razi, efectiv parca ma tampisem cu programul anterior. Dar, cum cu binele te obisnuiesti repede, m-am adaptat la noul program, am inceput sa am timp pentru mine, sa iesim aproape in fiecare seara in oras, am reinceput sa citesc mai mult, sa am momentele mele de liniste, jumatatea ta de ora 🙂 in care sa stau in curte, sa ascult pasarile, sa ma uit la stele, sa ma uit la copii, la catei, sa colind prin oras sau prin imprejurimi si sa fac fotografii, etc. Si asta a contribuit foarte mult la starea mea de spirit, la relationarea cu oamenii din jur, la pacea mea interioara, mi-a crescut pana si rabdarea cu care abordez unele lucruri, etc. Asa ca, repet, ai ales bine, este un lucru necesar si cred ca iti va fi de mare folos sa faci ce ti-ai propus. Sper ca nu te-am plictisit mai tare, cu cel mai lung comentariu ever 🙂

    • bogdangheorghita

      Uau! Deloc plictiseala! Dar spune-mi, ne cunoastem? Am un comentariu de facut la comentariul tau. Cam asa a fost si la mine. Am avut o perioada extrem de agitata in care am crezut ca asa inseamna sa traiesti cu adevarat. Permanent in priza… Acum cred altfel….

  3. Nu, nu ne cunoastem 🙂 Ti-am gasit blogul pe aci, si mi-a placut.
    Degeaba esti in priza si simti ca traiesti cu adevarat, daca traiesti doar anumite lucruri, nu le-as zice rele, ca munca nu e rea, chiar si in exces, dar e rau cand nu mai e nimic altceva pe langa ea.

    • bogdangheorghita

      Uite, de curand am simtit si eu aceleasi lucruri… Dar cand eram asa de prins nu mai aveam timp nici macar sa ma gandesc la cei de langa mine… Acum nu mai castig la fel de mult dar am timp de cativa oameni… Inainte ii uitasem aproape complet. Oricum, cu fiecare alegere castigi ceva si pierzi ceva. Asta, categoric, nu se poate schimba. Pe de alta parte e alegerea ta ce castigi si ce pierzi de ficare data…

  4. Hehe. Eu am ales inspirat si din punctul asta de vedere, in sensul ca acu fac un singur job, pe salar de 3 ori mai mare:) dar cel mai mare castig este timpul de care vorbeam mai sus, si toate cele implicite acestui timp. Si cred ca si tu, esti mai castigat asa, chiar daca nu dpdv material. Dar ai dreptate, cred ca in orice priveste propria viata, este alegerea noastra ce drum alegem, ce castigam si ce pierdem.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s