O reclama tare interesanta de pe brylu.ro

Citind azi blogul lui brylu am gasit o reclama care intr-adevar impresioneaza! Pentru ca asa e corect sa precizam sursa aveti aici linkul. Chiar merita! Multumesc, domnule!

Despre meciuri de fotbal, galerii si frustrari…

Steaua-Ujpest-Steaua. Inca un moment prielnic jignirilor in special intre fani. Mai ales intre fani. De fapt, nnumai intre fani. Daca fani sunt cei care fac asta. Personal nu prea i-as numi asa dar daca se duc la meciuri si incurajeaza timp de 90 de minute echipa ar putea fi numiti si asa. Si acum faptele. LA primul meci de la Bucuresti fanii lui Ujpest au venit in special cu trenul. Prin gari si cand au coborat au strigat tot felul de lucruri. Printre altele tigani. Un lucru care pe noi ne atinge destul de tare prin corzile sensibile. Nu stiu de ce! La meci fanii romani au afisat un banner al carui continut mi-e rusine sa-l reproduc. Pur si simplu. Cuvintele erau pregatite de multa vreme, traduse in ungureste ca sa inteleaga toata ungurimea de pe stadion sau din fata televizoarelor. De aici sau din Ungaria. Sesizandu-se, UEFA, forul european a propus doua variante de penalizare: suspendarea echipei Steaua din cupele europene sau o amenda usturatoare. A ales pana la urma a doua varianta.50 000 de euro amenda. Iar la urmatorul incident suspendarea clubului. Corect. Inca o mana intinsa aruncata pentru civilizare. Adica pentru iesirea din barbarie vreau sa zic. A urmat returul. La Budapesta. Dincolo de incidentele de la pauza cand ungurii au aruncat in galeria stelista cu o torta iar fanii stelisti au rupt niste garduri de protectie si au aruncat si ei cu petarde, doua raspunsuri scrise au venit din partea ungurilor. Dure si ele! Un raspuns pe msura. Dar daca nu am scris ce au afisat roamanii nu voi scrie ce au afisat ungurii. Mi se pare incorect. Pentru ca, de fapt, putem vorbi despre suporteri in general. Fie ei stelisti, dinamovisti, ujpestisti, craioveni, rapidisti, sau de alt fel. Probabil datorita frustrarilor sociale ori de alta natura exista indivizi care merg pe stadioane, cufundati in tipologia maselor asa cum a descris-o Gustave LeBon, pentru a se bate. Pentru a incita. Pentru a-si refula obsesiile, ura, nereusitele, incrancenarile, etc. Neavand alte mijloace de exprimare, nestiind sa se exprime altfel, dar totusi dorind sa se exprime. Un prilej facil de a jigni. Un moment bun pentru o bataie. Par armate la o prima vedere: cu steaguri, un loc bine determinat, izolati de ceilalti spectatori, cu cantece proprii si insemne deosebite. Le lipseste maiestuozitatea unei armate adevarate si disciplina cazona. Le lipseste respectul, virtutea si curajul. A! Si mai uita ceva: asista la un meci de fotbal! In care armatele ar trebui sa fie pe teren si sa poti veni cu prietena, sotia, mama etc. sa le arati un spectacol. Pe teren nu in tribune. A fi huligan, deci, devine foarte simplu. Civilizatia se indeparteaza de tine si in spatiul ramas gol -pentru ca nu ai altceva cu ce sa-l umpli- se instaleaza grobianismul. Pentru mine, trist! Cand am mers la meciuri am stat intotdeauna in galerie. Acolo mi se pare a fi viata adevarata! Oare am gresit?

Happy fish-ul loveste din nou… cu reclamele astea

Poate va mai amintiti de ei cu parodiile la imnul turistic al Romaniei. Acum au cateva idei inca si mai tari. De curand am vazut o postare pe un blog cu o reclama a lor la bere pe timp de criza. Mi se par tari ideile… Spuneti si voi. Revin si cu altele asemenea sau puteti intra pe youtube.com sa ii cautati.

Ce se plateste la ghiseul de la Vodafone?

Ce poti plati la ghiseul de la Vodafone? Factura telefonica, desigur! Da, Dar care? Azi am fost la Vodafone sa-mi platesc factura la telefonia mobila. In spatele meu, o doamna la vreo 35-40 de anisori, scunda, imbujorata si plina de viata. Ii vine randul la ghiseu. -Numarul de telefon, va rog! zise angajata de la ghiseu. -0788 XXXXXX, raspunse doamna. -Da, dar asta e Zapp, raspunse dupa ce tastase deja numarul in calculator, persoana din spatele ghiseului. Cred ca de abia acum intelesese… -Asa, si? intreba doamna. -Pai trebiuie sa mergeti la Zapp, raspunse domnisoara de la Vodafone. -Pai si asta unde mai e? -Putin mai incolo, raspunse politicos, din spaptele calculatorului, domnisoara….

Ori asa ori asa, numai sa dormim si noi putin… nu?

Vineri, sambata si duminica am fost la nunta unui prieten adevarat. Atat de apropiat si de prieten incat nu-l incarc cu adjective de genul „cel mai bun”, „prietenarul” etc. In fine, nu despre asta vroiam sa scriu. Nunta a fost fantastica! Stiti oamenii aceia usor frustrati care merg pe la nunti si iti povestesc ca nunta celor din familia lor a fost cea mai cea dintre toate cele posibile si ca s-au distrat de n-au mai putut… Nu a fost dintre astea. Am dansat, am facut baie, am ras cum n-am mai ras de luni bune la nunti, am vorbit, am privit si in general am participat la o nunta reusita. Nu numai pentru ca ne-am distrat asa bine cat pentru atmosfera care a domnit acolo. Dar asta era doar inceputul. Rudele au venit di din partea mirelui si din partea miresei din alte parti decat cea in care s-a desfarurat nunta. A treia zi am auzit o poveste pe care o impartasesc acum. Una dintre familiile participante se duse la culcare pe la orele 5.30 – 6.00 in noaptea cu pricina. Cred ca era chiar noaptea nuntii (v-am spus ca a tinut trei zile si trei nopti, asa ca se intampla sa mai confunzi evenimentele…). Oamenii erau cazati la o pensiune, iar camerele despartite prin bucati de rigips si lemn. Se dezbracara tinerii nostri (erau tineri asa cum le sade bine) si se pusera in pat. Asa cam cand Mos Ene lucra mai cu zor carpind geana cu geana amintirile de peste seara, in camera alaturata se auzi usa. Doua voci una femeiasca si una barbateasca anuntau prezenta trupurilor obosite de la nunta. Acum fac o paranteza (. Vreau sa termin brusc tot asa cum s-a intamplat totul pentru ca alte comentarii ale mele nu isi mai au rostul. Poate doar ale voastre… Asadar, in linistea crapatului de ziua, de dupa perete incepu a se auzi vocea usor pitigaiata de femeie care incepu (sunt sigur ca multi o cunosc – ma refer la caracteristicile vocii nu la persoana) sa-l blagosloveasca pe bietul barbat cu o sama de cuvinte. Reproducem cateva teme fara pretentia exhaustivitatii: ca iar ai baut, ca nu m-ai dansat pe cat ar fi trebuit, ca ai baut wiskey cu paharul de bere, ca nu ma mai iubesti, ca toata viata ai facut numai ce ai vrut tu, ca nu-ti pasa, ca duhnesti a alcool, ca de ce iti place sa bei, etc. Sa tot fi tinut (dupa depozitiile celor doi martori, a doua zi, la prezentarea catre cativa nuntasi printre care eram si eu) circul vreo 30 de minute. Stiti ca timpul se masoara de catre dispozitivele cu care ne-a inzestrat Creatorul intr-un fel ziua cand, cu o bere in fata stai la o terasa cu prietenii si cu totul altfel dupa o noapte de nunta in care parca si propriul corp devine dusman in lupta spiritului obosit si etilizat cu clipele de dinaintea somnului de dimineata dupa o nunta de noapte. Sa revenim deci, la tinerii nostri din spatele zidului. Ei avansau deja ipoteza ca barbatul dormea de mult, iar probabilul sforait nu se auzea din cauza vocii femeii care deja rasuna mai tare in clarul-obscur al diminetii. Hotarat lucru! Femeia ridica din ce in ce mai tare tonul, iar tinerii ar fi vrut chiar sa bata in perete pentru ca chiar nu se mai putea. Deodata vocea barbatului, clara, tunatoare, mult mai ridicata decat a femeii se auzi cu forta unei furtuni de vara: „Ori taci dracului din gura si te culci, ori te culci dracului!”. Atat! Dupa aceea liniste! Dupa cateva secunde intregul palier dormea.

Alta melodie despre Romania de la Puya din seria Romanisme si dupa Undeva in Balcani

Un om care are nevoie de noi!

Azi, un articol din Tribuna incearca sa ne aduca aminte ca suntem oameni. Sorin are nevoie de noi. Sa speram ca se vor gasi destui care sa-i poata oferi o noua sansa. De curand vorbeam cu o prietena foarte buna despre problemele din viata. Cat de greu este, despre criza finanaciara, etc. Dupa un timp am ajuns amandoi la concluzia ca acestea sunt adevaratele probleme pe care le poti intampina! Probleme ca faptul ca nu ai bani destui sa-ti indeplineste unele vise palesc in fata adevaratelor probleme, cum este cea a lui Sorin, care, cu ajutor, poate spera ca intr-o zi va putea sa mai viseze. Cu alte cuvinte DOAR sa mai viseze. Sa aiba posibilitatea asta. Sa ne inclinam in fata unor astfel de luptatori! Alaturi de ei intotdeauna! Si tot prietena mea imi spunea ca se incerca sa-i transmita fiicei sale in fiecare zi dorinta de a face o fapta buna. De ce nu am prelua si noi lucrul asta? Sa invatam si noi, ceilalti, adultii, lucrul acesta atat de simplu si de frumos… sa facem cate o fapta buna in fiecare zi. Poate va mai amintiti filmul Da mai departe…

Ce facem cand moare Michael Jackson? Mai murim si noi cate putin…

Michael a murit si inmormantarea sa se transmite life. O gramada de oameni minunati vorbesc despre el, canta in memoria lui, in general contribuie la ultimul show, This is it! Apropo de asta… Nebunie cum s-a numit acest turneu… Cum au putut sa se gandeasca la numele asta de turneu? Acum simtim altfel melodiile pe care le-a tot cantat Michael de-a lungul timpului. Pana acum niste simple melodii, de acum legende. Pana acum le ascultam cand aveam chef, iar chef nu prea aveam, acum downloadam, cumparam, ne gandim la ele, ne intristam putin cate putin. Cand ne mai uitam la tv si se mai vorbeste despre asta multi dintre noi se gandesc ca a mai murit un idol si, in consecinta, se intristeaza. Prilej de bilanturi, de ganduri, de concluzii, de momente vecine cu filosofia… Dincolo de faptul ca nu stim sa iubim lucrurile cand le avem si ne intristeaza doar pierderea lor dar mai putin ne bucura vecinatatea lor, mai pierdem ceva, nu cred ca se poate altfel, atunci cand idolii mor. Murim si noi cu o parte din sperantele, credintele si bucuriile noastre odata cu ei. Ne raman amintirile dar ele singure parca nu pot transmite momentul, clipa pe care am trait-o in umbra amintirilor, la momentul cand am ras, ne-am intristat, am plans ori am lesinat in fata scenei… Cand vom vorbi cu aceeasi pasiune de oamenii de langa noi, de momentul pe care l-am TRAIT sau mai bine il TRAIM, cand vom invata sa ne bucuram de clipe, sau de bucuriile simple, atunci omenirea poate spune ca s-a salvat! Pana atunci, idolii mor si odata cu ei, pare ca mai murim si noi cate putin…

O jumatate de ora de liniste pe zi

Se intampla sa ne incepem ziua de lucru la 8, la 9, la 10 sau la orice alta ora dupa programul fiecaruia. Si suntem mai apoi, luati de valul treburilor incat nici nu stim cum trece ziua. Ajungem seara sa ne gandim pentru ce ne-am zdrobit atata…. Pentru ce toata fuga de peste zi? Pentru cine toate problemele rezolvate, daca nu am avut la schimb, macar o jumatate de ora de liniste. Imi propun ca de azi, oricat de ocupat as fi si oricate probleme asteapta sa fie rezolvate sa am o jumatate de ora de liniste pe zi. Ea, jumatatea mea de ora va intra in programul meu obisnuit si va constitui punctul nodal al activitatilor mele. Nu va fi cea mai importanta. Dar ma voi raporta la ea de fiecare data cand fac analiza activitatilor de peste zi… Sa ai o jumatate de ora de liniste pe zi, sa te poti bucura relaxandu-te de o cafea, un ceai, un pahar de apa, sa privesti copiii jucandu-se in parc, sa stai pe o banca, sa te relaxezi uitandu-te la cer, sa tii sau sa fi tinut in brate o jumatate de ora… ce poate fi mai placut? Eu voi incerca… Poate mai gasesc prieteni…

Eu si sotul meu… nu e tare? sau despre Creti Advertising