Despre eroi… personali

Braveheart_discursDe curand am revazut filmul Braveheart cu Mell Gibson si mi-a venit in minte o idee. Sa scriu un post despre eroi… Acei eroi legendari cu care am crescut, i-am cunoscut dintr-o carte sau dintr-un film. Acei oameni mitici care ne-au format putin, la care ne gandim din cand in cand cu pasiune. Eroii sunt ideile din noi care nu mor si care ne fac sa ne raportam la un fel deosebit la ceea ce e in jurul nostru. Eroii nostri sunt colectia de lucruri frumoase pe care vrem s-o punem in practica in vietile noastre. Sau, pentru unii eroii sunt pur si simplu personaje exemplare de care isi aduc aminte in diferite situatii. Sa ne intelegem! Nu ma refer la eroii din istoria nationala, desi e posibil ca unii dintre noi sa aiba astfel de eroi. Eu chiar am unul. Dar ma refer in special la eroii pe care ii cunoastem „personal” si pe care ii stim in felul nostru uneori romantati, alteori fals incarcati cu calitati pe care nu le-au avut in realitate dar pe care asa ii imaginam noi… Eroii nostri personali sunt proiectii ale noastre in relaitatea din jurul nostru. Asa cum ar reactiona ei la diferite situatii ne-am dori sa reactionam si noi chiar daca nu putem… William Wallace este un astfel de erou pentru mine. Nu a cedat, si-a urmarit obiectivul chiar atunci cand stia ca asta inseamna moartea, nu a facut compromisuri nici cand nu mai avea o altaa perspectiva. Decebal este un alt erou pentru mine pentru ca nu l-a interesat nici pe el compromisul. Ma mai gandesc si mai scriu despre altii care imi vor veni in minte… Aveti eroi?

8 comentarii

Din categoria De toate

8 răspunsuri la „Despre eroi… personali

  1. Maximus Decimus Meridius iti zice ceva? The Gladiator…

  2. De fapt, eroul meu preferat din filme este inelul lu’ Arabela! Maximus stiam ca-i al tau…

  3. Daisy

    Eu personal n-as putea spune ca am un erou (desi recunosc ca mi-a venit si mie in minte imaginea „Gladiatorului”, dar, totusi, inca nu sunt decisa daca sa il inscriu sau nu la aceasta categorie). Am insa cateva modele (nu multe, clar!). E vorba de vreo 2 -3 persoane care pentru mine au intruchipat un ideal (desi poate doar din anumite puncte de vedere si nu per ansamblu). Sunt acele persoane pe care le-am admirat enorm (vorbesc la trecut pentru ca unele nu mai sunt printre noi) si in care am vazut, cu siguranta, ceea ce-mi doream eu sa fiu. Se ridicau la un anumit nivel de aspiratie pe care l-am avut la un moment dat. Desi persoanele respective nu mai exista (de fapt unele), totusi pentru mine au ramas modele. E posibil ca in viitor sa apara alte persoane care sa aiba rolul acesta de model pentru mine…nu stiu de ce, dar am senzatia ca ne „alegem” modelele in functie de gradul, natura si sensul in care noi am evoluat de-a lungul timpului.In functie de graficul evolutiei noastre ni se modifica nivelul si tipul de asteptari atat raportate la propria persoana, cat si raportate la ceilalti. Si atunci simtim nevoia unor noi proiectii in ceilalti, care sa reflecte, de fapt, ceea ce se petrece in interiorul nostru.
    Insa cred ca greu este nu sa ai un model, ci sa fii tu insuti un model pentru cineva. Cand cineva vine si iti spune lucrul acesta, starea pe care o resimti ( in afara de gadilarea orgoliului), nu este tocmai confortabila; simti ca misiunea ta e una dificila, pentru ca ai obligatia sa ramai la nivelul asteptarilor persoanei respective. Iar asta, dupa parerea mea, e lucrul cel mai greu.

    • bogdangheorghita

      Daisy ai fost model pentru cineva?

      • Daisy

        In momentul de fata sunt model pentru o persoana extrem de draga mie si nu mi-e usor deloc. Insa lucrurile amintite mai sus mi le-a impartasit o persoana careia am apucat (din fericire, pentru ca la scurt timp dupa aceea n-am mai putut sa vorbesc cu ea decat in gand, indreptandu-mi ochii spre cer…) sa-i marturisesc ca e un adevarat model pentru mine, spre care tind… Datorita acestei persoane mi-am schimbat conceptia despre lume si viata…inca imi mai rasuna in urechi multe din lucrurile pe care mi le-a spus…

  4. maria

    Bogdane, esti anti-compromis? Eroii tai sunt. Asa esti si tu?

    • Eu stiu, Maria? Era o vreme cand imi placea sa cred asta… Mai cred inca despre mine ca sunt asa… Oricum nu am facut niciodata compromisuri majore. Asta e clar!

Lasă un răspuns către Bogdan Anulează răspunsul