Despre eroi… personali

De curand am revazut filmul Braveheart cu Mell Gibson si mi-a venit in minte o idee. Sa scriu un post despre eroi… Acei eroi legendari cu care am crescut, i-am cunoscut dintr-o carte sau dintr-un film. Acei oameni mitici care ne-au format putin, la care ne gandim din cand in cand cu pasiune. Eroii sunt ideile din noi care nu mor si care ne fac sa ne raportam la un fel deosebit la ceea ce e in jurul nostru. Eroii nostri sunt colectia de lucruri frumoase pe care vrem s-o punem in practica in vietile noastre. Sau, pentru unii eroii sunt pur si simplu personaje exemplare de care isi aduc aminte in diferite situatii. Sa ne intelegem! Nu ma refer la eroii din istoria nationala, desi e posibil ca unii dintre noi sa aiba astfel de eroi. Eu chiar am unul. Dar ma refer in special la eroii pe care ii cunoastem „personal” si pe care ii stim in felul nostru uneori romantati, alteori fals incarcati cu calitati pe care nu le-au avut in realitate dar pe care asa ii imaginam noi… Eroii nostri personali sunt proiectii ale noastre in relaitatea din jurul nostru. Asa cum ar reactiona ei la diferite situatii ne-am dori sa reactionam si noi chiar daca nu putem… William Wallace este un astfel de erou pentru mine. Nu a cedat, si-a urmarit obiectivul chiar atunci cand stia ca asta inseamna moartea, nu a facut compromisuri nici cand nu mai avea o altaa perspectiva. Decebal este un alt erou pentru mine pentru ca nu l-a interesat nici pe el compromisul. Ma mai gandesc si mai scriu despre altii care imi vor veni in minte… Aveti eroi?

Sa ne inclinam in fata lui Mircea Lucescu…

Aseara Mircea Lucescu a castigat Cupa Cupelor. Ultima editie pentru ca de la anul se va numi altfel. Un articol despre eveniment pe siteul Mediafax. Fireste am tinut – asa ca multi romani – cu Sahtior Donetk pentru Mircea Lucescu si Razvan Rat. Dupa meci tehnicianul roman, care a ridicat cupa cu tricolorul romanesc petrecut pe dupa gat, a mai oferit o mostra de sinceritate si mai ales modestie. El nu a fost „mandru si orgolios de victoria sa”. A stiut sa se bucure plin dar discret, a mentionat ca este 100% un produs al fotbalului romanesc, a amintit de tara sa natala cand a ridicat deasupra capului Cupa Cupelor. Un tehnician deosebit! Un veritabil OM. Cel putin din cate stim despre el ca raportare la spatiul public. Spatiul privat nu ne intereseaza aici! Un antrenor caruia i „s-a refuzat nationala”, un om care a muncit 30 de ani pentru victoria sa, un roman care a intuit ca succesul se construieste in timp, cu mult efort, trudind din greu si nu bazandu-te pe o zi mare sau pe o inspiratie de moment. Nu l-am auzit niciodata zicand despre adversari ca „sunt o nuca prea tare de spart pentru noi”. Cuvintele noastre tradeaza raportarea nostra la realitate. A muncit mult si aseara a ridicat trofeul gandindu-se si la Romania. O Romanie care, e adevarat prin oamenii sai, l-a refuzat la un moment dat. Iar noi cu totii manati de cuvintele comentatorilor ne-am bucurat pentru ca a fost si „o victorie romaneasca”! Nu cred ca a fost „si o victorie romaneasca”. A fost victoria unui ROMAN din a carei reverberatii avem atatea de invatat.
Pentru ca toate aceastea si pentru faptul ca ne-a facut sa fim mandrii aseara… ma inclin in fata lui Mircea Lucescu.

Intalnire la Humanitas

Saptamana viitoare luni, 25 mai 2009 are loc la Humanitas – Libraria Noica din Sibiu o noua intalnire! Ne vedem acolo pentru a discuta despre tot felul de lucruri. Prin 1973 in SUA psihologul social Philip Zimbardo facea un pas urias in studiul statusului si rolurilor sociale. Un grup de studenti au fost distribuiti aleator in doua categorii: prizonieri si gardieni intr-o incinta transformata in inchisoare a Universitatii Stanford. Zimbardo a trebuit sa intrerupa experimentul mult mai repede decat s-ar fi asteptat din cauza ca situatia a scapat de sub control cu „paznici” foarte cruzi si „detinuti” in pragul schizofreniei… In cartea „Experimentul Lucifer” Zimbardo ni se destainuie… O discutie luni la Humanitas despre Rau in variatele sale fatete…

Norvegia a castigat Eurovision 2009 song contest

Norvegia a castigat. Nu imi mai prea plac basmele… 😦 Din pacate nu mi s-a parut o melodie extrem de frumoasa. Asta e! Mi-a placut mai mult Portugalia (pentru cine vrea sa o asculte, linkul intr-un post de mai jos). Iar noi am luat cam putine puncte anul acesta. Poate in viitor. Adica la anul! Flavius tu ai stiut! Ai castigat pariul… O bere de la mine cand veniti in Romania. Cu bine! Pe locul 2 Islanda. Pe locul 3 Azerbaijan. Pe 4 Turcia. Daca ma intrebati pe mine nu stiu ce are deosebit melodia turcilor fata de a noastra. Poate ma ajuta cineva…

Frati romani de pretutindeni!

Haideti la lupta cea mare! 🙂 Astazi e Eurovisionul!… Poate nu vom castiga dar macar sa nu ne clasam pe locurile din urma! S-o votam pe Elena Gheorghe si pe Laurentiu Duta! Diseara! Hai Diaspora! Hai baieti! Sa ne miscam!

Cum organizezi toata informatia asta din jurul tau…?

De curand am aflat de la Vlad, un „student tare” despre doua noutati (pentru mine :)!): prima si nu neaparat cea mai tare: leelefever (il scriu asa ca sa-i pastrez brandul de pe youtube.com) si despre cealalta intr-un episod viitor. Pe scurt despre „in plain english”… Cum poti sa transmiti intuitiv catre cei din jurul tau lucruri complicate cum este webul, bloggingul, retelele sociale, twitter, etc? Uite-asa: cu o plansa si cateva decupaje, un marker si multa imaginatie. Am ramas cu gura-cascata. Nu e vorba de momentul cand le-am descoperit. Poate ca multi le-au descoperit deja de mult. E vorba despre remarca de genul: cum de nu m-am gandit la asta… e asa de simplu!? Am multi prieteni cu care ma tot „sfatuiesc” pe astfel de teme. Mi se pare genial… de simplu leelefever! Nu?

Cine castiga Eurovisionul?

Prima semifinala a Eurovision Contest s-a incheiat. Oare cine castiga? In afara de Romania mie mi s-au parut interesante doua cantece: Finlanda si Portugalia. Mi-a placut putin si Malta dar nu la fel de mult ca cele doua. Sa vedem! Cine va castiga? Aveti favoriti?

Gala unor Profi Tari

La Ateneul Roman in 9 mai s-a desfasurat cea de-a doua editie a Galei Profesorului Bologna sau a Profilor Tari cum probabil se va numi de acum incolo. Proiectul, despre care puteti afla amanunte pe siteul dedicat a inceput in anul 2007. Studentii au inscris in concurs profii pe care i-au considerat a fi cei care ii inspira. Astea ca sa stim despre ce proiect vorbim… In alta ordine de idei: Dincolo de toate imperfectiunile care ar putea fi descrise la un eveniment organizat fara prea multi bani, fara prea multe sponsorizari, doar cu multa stradanie, ambitie, dorinta si hotarare (nu fac parte din echipa de organizatori dar am vazut pe chipurile lor toate astea in ziua galei si in seara ce a urmat), intalnirea profilor cu studentii a fost una stralucita. Cum am putea descrie un eveniment la care nu s-a inghesuit sa participe presa, oameni politici, sau chiar „gura casca”? Eu as zice: atat de multa EMOTIE. Pentru ca toti cei care s-au urcat pe scena Ateneului Roman au transmis din plin asta… Pentru prima data profii, aceia care pare ca stapanesc permanent magistral spatiul de discutii cu studentii, stapani pe sine si pe tot ceea ce-i inconjoara au fost vizibil emotionati. Toti. Pentru prima data in fata studentilor lor, profii au fost emotionati. O emotie care a trecut dincolo de momentul obisnuit al bilantului, de momentul unui curs festiv sau a unei revederi. A fost emotia unui inceput. Aproape toti s-au intrebat de ce au fost nominalizati de catre studenti? Raspunsurile…timide. Dilematic, nu? Asta pare sa fie ceea ce ii unea pe toti… intrebarea, dorinta de a raspunde cumva acestei intrebari. Nu oricum, insa! Introspectivi, cu totii pareau sa admita ca sunt perfectibili si ca au o sumedenie de limite! Poate tocmai asta era! Niciunul nu parea autosuficient, toti erau dilematici, toti aveau dileme! Toti se intrebau ce vor face de aici inainte… Pentru oamenii de pe scena lumea nu era deloc simpla! Oricum, nu atat de simpla cum pare pentru altii care au explicatii pentru orice. Nesiguranta sa fie motorul catre apropieri spirituale? As zice mai degraba „nemultumirea”! Sa fii permanent nemultumit de tine insuti si sa-i inveti si pe altii sa fie la fel. Nu nemultumit de locul de moment sau de viata in general ci de nivelul la care ai ajuns. Neavand raspunsurile la tot ce ne inconjoara, nefiind autosuficient, permanent macinat de o dilema, capabil sa-ti asumi limitele, fara raspunsuri finale si mai ales fara aroganta trufasa a descoperirii de adevaruri ultime… Asta sa fie oare motivul? Un cuvant despre organizatori. La finalul oricarui film se deruleaza ca un zbor de avioane supersonice numele tuturor celor care prilejuiesc emotia unei intalniri: cu actorii, cu povestea, cu amintirile. De multe ori nu suntem atenti la acestia… Intr-o poza o mare parte din organizatori… mai sus. Sa-i onoram! Imi pare rau pentru cei care nu apar in poza. Astept una completa! La mormantul eroilor aviatori britanici din Batalia Angliei, la finalul celui de-al doilea Razboi Mondial, Churchill a zis… Niciodata, atat de putini nu au facut atat de mult pentru atat de multi!
Un gand de viitor? Comunitatea trebuie sa se extinda. Mi-a placut discursul unui prof tare de la gala. Spunea ca simbolul pentru cursul sau impreuna cu studentii este caiacul si nu barca. In barca vaslesti catre spatele tau dar ai privirrea catre trecut. Caiacul, dimpotriva te duce catre inainte dar cu privirea orientata si ea catre viitor si nu catre trecut! Hai sa vaslim impreuna in caiac! Pana la urma e important trendul si nu momentul… Eu asa am inteles demersul ANOSR! A! Si inca ceva! Cu siguranta mai sunt si alti profi tari care nu au fost nominalizati… Dar in viitor… Important este sa se construiasca un trend, o comunitate vie, o comunitate in care sa-ti doresti sa fii… Sau? Altfel, numai de bine! Astept sa „forfecati” postul si sa scrieti cu adevarat ce parere aveti…

Despre gripa porcina cu Mircea Cartarescu

Un articol spectaculos pe care merita sa-l cititi….

Imnul turistic al Romaniei

Ministerul Turismului a lansat noul imn turistic al Romaniei (The Land of Choice, compus de Marius Moga) prin care incercam sa-i convingem pe ceilalti sa ne viziteze. Nici nu a fost bine lansat si a si aparut o parodie (The End of Choice). Le apartine din cate am inteles celor de la HappyFish Tv. Cu ocazia asta am aflat si eu de ei (Vina mea ca nu stiam pana acum…). Si cu acazia ca i-am cunoscut am mai aflat una-alta despre ei. Indrazneti, draguti, curajosi, plini de viata, autoironici, mobilati bine la mansarda, capabili, etc… Puteti cauta pe youtube.com Vrem o alta Romanie. Este tot un proiect al lor extrem de interesant! Dar sa revenim la imnurile turistice ale Romaniei. M-a cuprins un sentiment ciudat! Au atata dreptate amandoua variantele! M-as contrazice singur daca as putea…