As avea o sansa sa-mi conving mama sa se lase de fumat?…

Cu ochelari de vedere sau comentarii pe marginea „Romanului adolescentului miop”

Cat de frumoasa pare lumea in melodia frantuzeasca de mai jos… o lume colorata, vie, plina de lumina. O lume in care sa ne pierdem visele si sa ne regasim sperantele. O lume a gandurilor linistite si a dorintelor implinite. As zice ca lumea pare cu totul alta daca stim sa ne ascundem in spatele unei perechi de ochelari… Astfel, lumea se implineste si uneori capata sens. Si ce daca uneori refuzam sa privim lumea decat prin cruda realitate pe care o intrezarim prin genele larg deschise? Un maestru al stiintei politice, Giovanni Sartori ne avertiza ca democratia are o dubla ipostaza: realitatea si idealul. Realitatea nu poate exista decat prin raportare la ideal in timp ce idealul nu se poate hrani decat din realitate. Dar nu trebuie sa ne inselam cu privire la aceste doua fatete. Democratia este ceea ce este pentru ca se raporteaza la un ideal pe care nu-l atinge pentru ca altfel nu ar mai fi un ideal, in timp ce realitatea e fortata sa se indrepte catre acest ideal cu fiecare clipa mai mult. Daca e asa si cu lumea din jurul nostru? Cum ar fi sa ne fortam sa privim si idealurile din ea si sa „fortam” realitatea sa copieze un drum catre ele? Daca traim doar concret realitatea fara visare nu avem nimic in plus fata de admiratia muta a unui animal…

Melodie de la Ioana. E si in comentarii la reggae-ul frantuzesc