Arhive lunare: aprilie 2009

Si daca tot suntem geniali…cu ce ne putem lauda…

4 comentarii

Din categoria De toate

Noi romanii suntem in general…geniali. Unii dintre noi sunt mai geniali decat altii…

Scrie un comentariu

Din categoria De toate

As avea o sansa sa-mi conving mama sa se lase de fumat?…

no-smoking

Scrie un comentariu

Din categoria De toate

Cu ochelari de vedere sau comentarii pe marginea „Romanului adolescentului miop”

broaste2Cat de frumoasa pare lumea in melodia frantuzeasca de mai jos… o lume colorata, vie, plina de lumina. O lume in care sa ne pierdem visele si sa ne regasim sperantele. O lume a gandurilor linistite si a dorintelor implinite. As zice ca lumea pare cu totul alta daca stim sa ne ascundem in spatele unei perechi de ochelari… Astfel, lumea se implineste si uneori capata sens. Si ce daca uneori refuzam sa privim lumea decat prin cruda realitate pe care o intrezarim prin genele larg deschise? Un maestru al stiintei politice, Giovanni Sartori ne avertiza ca democratia are o dubla ipostaza: realitatea si idealul. Realitatea nu poate exista decat prin raportare la ideal in timp ce idealul nu se poate hrani decat din realitate. Dar nu trebuie sa ne inselam cu privire la aceste doua fatete. Democratia este ceea ce este pentru ca se raporteaza la un ideal pe care nu-l atinge pentru ca altfel nu ar mai fi un ideal, in timp ce realitatea e fortata sa se indrepte catre acest ideal cu fiecare clipa mai mult. Daca e asa si cu lumea din jurul nostru? Cum ar fi sa ne fortam sa privim si idealurile din ea si sa „fortam” realitatea sa copieze un drum catre ele? Daca traim doar concret realitatea fara visare nu avem nimic in plus fata de admiratia muta a unui animal…

26 comentarii

Din categoria De toate

Melodie de la Ioana. E si in comentarii la reggae-ul frantuzesc

2 comentarii

Din categoria De toate

Primavara e aproape! Sa nu o ratam!

Scrie un comentariu

Din categoria De toate

Despre Nikita si show-uri de vorbe

Aseara posturile de televiziune se inghesuiau care mai de care sa ne vorbeasca despre Nikita, viata ei amara si incercarile ei de a se sinucide. Marea provocare: emisiunea d-lui Capatos in care era invitata si Nikita. Dl. Capatos suparat ca in Saptamana Luminata o mare parte din romani (sic!) au vrut ca Nikita sa se sinucida si sa o vada moarta. Acestia sunt niste oameni rai. Dl Capatos era suparat -cred eu- pe niste raspunsuri proaste la o intrebare inca si mai proasta. Deci, probabil dl. Capatos se intreba in ce Romanie traim? In fata televizorului si eu ma intrebam: in ce Romanie traim? Una in care astfel de drame individuale care nasc suparari de-a dreptul infantile ajung sa fie prezentate drept subiecte de interes in emisiuni de televiziune. De parca in lipsa altor subiecte acestea ar fi singurele care sa faca rating. Mai sunt cred subiecte! Mai sunt si oameni capabili sa vorbeasca coerent despre lucruri cu adevarat importante. Chiar atat de jos sa ne fi coborat, noi, in ansamblu ca societate? Pentru ca e clar ca astfel de emisiuni prind. O Nikita iesind dintr-un sicriu in direct face mai multi spectatori decat o emisiune despre Ziua Pamantului sau criza economica sau despre incalzirea globala sau despre locurile de munca din viitor sau despre in general orice altceva. Poate, saturati de politica si discutiile pe teme politice, purtate si ele pana acum la un nivel anumit al derizoriului, ne indreptam acum spre subiecte mai „light”. Pana la urma cu cat mai simplu si mai fara folosinta creierelor dintre urechi cu atat mai bine. Sunt unii care vorbesc despre conspiratii mondiale despre organizatii care vor sa ne transforme in piete de desfacere sau sa ne plaseze intr-o pozitie in care sa ne domine. Pana acolo cred ca mai putem manca linistiti o paine. Cei care conspira cel mai bine la adresa noastra suntem noi insine. Ametiti de subiectele ieftine (producatorii nu au o vina asa de mare din moment ce pentru asta este piata), prinsi in afara unei gandiri critice, interogative autoironica cu privire la realitate ne ramane doar hazul de necaz sau bascalia. Asta in cel mai bun caz. Daca nu cumva credinta ca suntem prinsi in dezlegarea marilor adevaruri ale VIETII: cand vine cutremurul, cum il putem calcula, unde e Elodia, sa se sinucida Nikita, ma iubeste, nu ma iubeste…

6 comentarii

Din categoria De toate

Va place reggae-ul frantuzesc? O postare in special pentru Ioana… care probabil nu va citi acest blog…

Un comentariu

Din categoria De toate

Propun un mic concurs fara premii… Ce titlu sa aiba poza asta? Ce va sugereaza?

dscf59801

6 comentarii

Din categoria De toate

Sofer in Romania

Aseara pe la 21.15 mergeam prin Sibiu cu masina. Sibiul la acest capitol pare mult mai „civilizat” decat alte orase aglomerate ale Romaniei cum ar fi Bucurestiul sau Pitestiul. In Sibiu e aglomerat cu adevarat si plin de masini care mai claxoneaza din cand in cand doar dimineata cand oamenii merg catre serviciu. Se mai intampla la fel pe la orele 16.00-17.30. In rest e chiar „omenos” sa fii sofer in Sibiu. Asta se transfera si asupra soferilor printr-o aparenta acalmie. Soferii care circula prin Sibiu nu sunt, la prima vedere chiar asa de nervosi la volan cum sunt colegii lor din Bucuresti de exemplu ca sa amintim un oras extrem de aglomerat. Si totusi, aseara, la o ora tarzie cand nu ar fi fost destule motive si aglomeratia era inexistenta mi-a fost dat sa vad doua masini oprite la stop: un VW Bora grena cu numar de Spania si in spatele lui un Golf alb cu numar de Sibiu. Soferul masinii albe a iesit din propria sa masina si a venit catre cea din fata al carei sofer a deschis usa pentru a-si cere scuze. Cred ca il suparase cu ceva in trafic pe cel din spatele sau inainte de a se opri impreuna la stopul cu pricina. Soferul Golfului, un „tanar june” a ridicat piciorul pentru a-l lovi pe „preopinentul” sau direct in gura, avantajat fiind de pozitia mai inalta din afara masinii si mai cu seama de faptul ca primul era tintuit de centura de siguranta pe scaunul sau. Nu stiu din ce motiv piciorul omului s-a oprit din miscare la cativa centimetri de fata omului din masina grena. Dupa ce i-a adresat o gramada de injurii a intrebat martial din afara masinii daca nu vazuse ce facuse mai devreme (probabil nu-l observase la timp intr-o intersectie pentru ca nu am avut timp sa inteleg toata galceava). Vizibil afectat si cu pareri de rau soferul din Bora grena a dat nedumerit si speriat din umeri raspunzand ca nu vazuse probabil si dezorientat de ce uragan reusise sa starneasca. Intre timp s-a facut verde si nu a continuat scena decat cu trantirea brusca a portierei masinii grena intr-un zgomot asurzitor resimtit de balamalele masinii mai cu seama in viitor. Masinile au plecat si m-au depasit amandoua. Am crezut ca se terminase asa. Cu totii gresim si cu totii ne pierdem cumpatul uneori, nu? Dar masina alba a depasit mai apoi masina grena si, fiind dotata cu una bucata pasager in dreapta, acesta a scos in depasire mana pe geam si a aratat un deget maiestuos catre soferul din Bora. Pacat! Nu cred sa mai fi fost nevoie si de acest gest. Omul isi recunoscuse oricum vina. Dar ne sta cumva in fire noua de a uita ca invingatorii trebuie sa fie generosi. Am condus in Germania, Austria, Ungaria, Cehia sau Slovacia. Niciunde nu as putea asocia acest gest cu meleagurile de mai sus. Tin minte si acum un week-end in care am mers pana la Budapesta. Am plecat intr-o sambata dimineata si m-am intors duminica seara. Am iesit din tara sambata pe la 12 si pana a doua zi la 18 cand am reintrat in tara nu am auzit nici macar un sunet de claxon desi a trebuit sa intram la un semafor in fata celor stationati (eram impreuna cu inca doua masini din Romania) pentru ca ratacisem drumul. S-au uitat la noi si ne-au facut loc. Le-am zambit vizibil incomodati de eveniment. Ne-au intors zambetul si ne-au facut semn ca putem sa intram. Sa fii sofer pe strazile noastre inseamna sa fii permanent atent, cu nervii intinsi la maxim, sa te grabesti pentru ca e aglomerat s.a. Sa conduci e altceva. Poate ne linistim intr-un tarziu. Pentru ca de liniste avem nevoie. Atat.

6 comentarii

Din categoria Impresii din Romania