De ce suntem noi „cei mai principali” dintre toti ceilalti?

Suntem buni. Noi romanii in general, asa ca o echipa, nu luati neaparat individual desi si asa ne descurcam foarte bine!
Suntem mai buni decat toti! De ce?
Pentru ca putem parca pe liniile de tramvai fara sa ne sperie faptul ca pe acolo altcineva ar avea voie sa treaca. Pentru ca putem depasi coloana aflata in trafic ca sa fim primii la semafor. Niciun reprezentant al altui popor de exemplu din Europa nu si-ar permite… Pentru ca numai noi stim sa claxonam asa de bine la stop daca cei din fata noastra nu se pun rapid in miscare… Suntem buni pentru ca numai noi stim cum sa evitam sa nu lasam un alt participant la trafic sa intre in fata sau pur si simplu de pe o straduta laturalnica din care iese pana la urma dupa ce noi, toti ceilalti am trecut cu masinile noastre…
Nimeni nu stie sa sparga asa de bine semintele intre dintii din fata sau „a la Margelatu`” cum stim noi… pe stadioane, pe strazi sau oriunde ne mai plictisim si avem nevoie de astfel de activitati.
Mai buni decat noi? Cine? Numai noi stim sa fumam in locurile special amenajate pentru nefumatori sau sa nu ne sinchisim daca e un nefumator prin preajma la o intalnire/bar/restaurant/la masa/etc.
Cine mai stie la fel de bine ca noi sa se inteleaga cu politistul in trafic ca sa scape fara avertismente pecuniare sau de alt fel?
Numai noi stim sa ascultam cu adevarat manelele si sa apreciem masinile de lux! Stie cineva mai bine decat noi sa voteze politicieni iresponsabili si impostori? E vreun popor mai rasarit mai bun la „filosofia filosofului practician” care intelege ca orice vot nu e important si ca oricum pe fiecare individ in parte nu ne afecteaza politica? Noi intelegem cat de neimportanta este agregarea preferintelor in timp ce altii vai! nu o inteleg. Mai poate cineva arunca atat de rapid mici gunoaie pe propriile strazi? Se mai poate cineva lauda ca stie sa pretuiasca asa de bine timpul in munca? De exemplu masinile de mare tonaj cand parasesc santierele trebuie sa fie curatate pe roti pentru a nu duce noroiul pe drumurile publice… O pierdere de timp! Se poate pune cineva cu noi la abilitatile de conducere prin atatea gropi?
De acord nu toti suntem asa! Dar e ceva ce mai rau decat oamenii rai: indiferenta oamenilor buni… parca asa spunea cineva…
E mai simplu sa nu-ti pese si sa te doara lucruri ca acestea decat sa te implici…
Poate ar trebui sa facem mai mult decat sa le comentam in biblioteci, intalniri intre prieteni, siteuri, bloguri sau radio… Sa facem sa fie cat mai putine… Oare putem? Eu sper ca da! Radio Guerilla a lansat o adevarata lupta cu MITOCANIA URBANA. Ii sustinem? Dar pentru asta trebuie mai intai sa fim foarte sinceri cu noi insine! Ce ne face sa fim asa de buni si „principali” fata de altii? Ati avut astfel de experiente?

3 comentarii

Din categoria Impresii din Romania

3 răspunsuri la „De ce suntem noi „cei mai principali” dintre toti ceilalti?

  1. Daisy

    Eu cred ca multi dintre noi se regasesc in astfel de experiente si stii de ce? Pentru ca lucruri de genul celor prezentate de tine se invata foarte usor. Si cred ca mai functioneaza aici un mecanism: de ce sa fiu calcat in picioare de un tupeist care, se vede clar, se descurca mai bine decat mine, cand pot sa procedez exact ca el? Mitocania cred ca e contagioasa…nici nu simti cand s-a integrat atat de bine in „pielea” ta. Te miri si tu cateodata de ce ai fost in stare sa faci…asta in cazul in care ti-a mai ramas o umbra de bun simt in tine, pentru ca cei care nu mai au nici aceasta umbra de bun simt, nu numai ca vad ceva absolut normal si justificat in comportamentele lor, dar se si impauneaza cu ele…ba mai mult, sunt in stare sa-ti dea si lectii…gratis! Dar vroiam sa ma opresc mai mult la cei care mai au inca bun simt, desi se intampla sa mai calce si ei stramb. De ce la ei? Poate din dorinta de a ma incadra in aceasta categorie?! Pentru ca, desi vreau sa cred ca sunt un om care ii respecta pe ceilalti, m-am surprins uneori „in flagrant” pe mine insami. Nu demult, la Bucuresti fiind, m-am aratat foarte indignata de multe din comportamentele vazute pe strada, in magazine, dar, in special in metrou. De exemplu, dimineata la prima ora, puhoiul de oameni grabiti, te calca pur si simplu in picioare, daca nu te grabeai la fel de tare. Cand se deschideau usile metroului, era o adevarata nebunie cine sa intre primul pentru ca sa prinda loc pe scaun, bineinteles. Interesant este ca, daca in primele zile de stat in Bucuresti, rolul meu s-a limitat preponderent la a observa si la a-mi exprima indignarea, intr-o dimineata in care m-am trezit cu o stare de sictir, m-am surprins incadrandu-ma perfect in peisaj. Cine credeti ca era cea care marea pasul spre metrou sau care se strecura printre oameni ca sa urce printre primii si sa se arunce pe un scaun liber? Oricat de jenant ar fi, am facut totusi asta… Mi se parea ca sunt indreptatita sa ocup un scaun, de vreme ce o gramada de indivizi de sex masculin, de exemplu, tineri, solizi si scuipand seminte se lafaiau cu nesimtire pe scaune. Oricum am invatat de-a lungul timpului sa nu-i prea condamn pe altii pentru ceea ce fac, pentru ca nu se stie cand si in ce circumstante pot sa fac si eu la fel…Dar cu mitocania e altceva! Problema e ca nu stiu cum ar putea ea sa fie starpita din neamul romanesc.Oare cei sapte ani de acasa nu mai inseamna astazi nimic? Oare sistemul educational din Romania va ramane in continuare neputincios? Oare fiecare individ va ramane inchis in “cusca” sa mobila si opaca, fara sa vrea sa stie ceva de ceilalti, pentru ca a fost ranit prea tare? Sau o sa incepem sa reactionam si o sa procedam ca un copil pe care l-am vazut ieri pe strada si care, revoltat ca un barbat a intrat in el pe strada fara sa schiteze nici cel mai mic gest de a-l ocoli, s-a intors si a inceput sa strige: Hei! Trotuarul e pentru toata lumea! Nu vedeti pe unde mergeti? Mai sunt si copii pe aici!

  2. Colt alb

    Sunt foarte importante lucrurile asupra carora ai tras aici un semnal de alarma, dar ma intreb, inainte de comportamentul pe strada sau la servici sau in mijloacele de transport in comun sau in diverse institutii publice, nu ar trebui sa ne preocupe comportamentul fata de apropiatii nostrii? Cred ca un om care are bun simt in relatiile cu apropiatii, are si cu ceilalti oameni intalniti in diferite contexte. Insa noi, romanii, cu temperamentul nostru, ii ranim frecvent pe cei apropiati… prin urmare de ce ne-ar pasa de oameni care nu inseamna nimic pentru noi? Si oricum, fenomenul de enervare se pare ca a devenit unul colectiv si frecvent la noi…ce mai conteaza cine pe cine scoate din sarite? Suntem in stare sa sarim la atac cat se poate de repede, sa nu cumva sa ramanem mai prejos! A plati cu aceeasi moneda parca a devenit o filozofie de viata! Depinde insa de noi ce viata alegem!

  3. Sinceri cu noi insine?! Mitocanie urbana?! Sex oral in Marginimea Sibiului?!
    Na, asa ceva nu exista…
    Intra la mine ca sa-mi zici (votezi) cum ii vezi pe romani…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s