Marele Alb sau despre a te implica cu adevarat!

Poate il cunoasteti pe cascadorul Sobi Czech (Buza de Iepure in filmele cu Florin Piersic „Margelatul”, „Colierul de turcoaze”, sau „Misterele Bucurestilor”). Dupa revolutie a intrat intr-un con de umbra (cel putin pentru mine). De curand am aflat ce face si cu ce se mai ocupa iubitul actor. Are o sala de sport in capitala si un crez: nimeni nu este cu adevarat pierdut pentru societate si poate fi integrat prin miscare si sport care starnesc emotii. Singura adevarata problema, momentul in care nu mai putem face nimic este doar INDIFERENTA.

Asa a inceput un program: Gladiator in care a adunat copii ai strazii crescuti in orfelinate si a caror unica sansa putea fi „cartierul” si infractionalitatea. Dupa cateva saptamani petrecute la scoala lui Sobi acestia au inceput sa viseze la un viitor mai bun.

http://www.click.ro/Special/ei-sunt-ucenici-de-cascador (pentru mai multe detalii)

Cu toate acestea primeste foarte putini bani pentru astfel sale daca nu ma insel de la o fundatie si de la o primarie din Bucuresti.

Dar ce am aflat de curand e inca si mai surprinzator. Sobi a selectat cativa copii cu probleme grave de sanatate din centrele de asistenta. Handicapul acestora era atat de mare incat a trebuit la inceput sa-i invete care e dreapta si care e stanga. Unii dintre ei nu mergeau decat in patru labe! La 2 luni de la demararea proiectului acei copii – in capul carora domnea intunericul sedativelor si lipsa contactelor cu lumea inconjuratoare  – zambesc, se joaca accepta provocari si incep sa poata sa-si poarte singuri de grija. Sobi declara intr-un interviu la Tv ca nu se asteapta la minuni dar vrea ca macar acesti copii sa poata sa-si faca singuri de mancare, sa poata spala vasele si sa isi poarte singuri de grija.

Nici nu stiu de unde atata forta intr-un proiect care pare adaptat dupa Miguel de Cervantes, un proiect in care doar PARE ca se lupta acu morile de vant. Pentru ca acesta imi pare mie un adevarat exemplu de implicare. Sa vorbesti mai putin si sa faci mai mult. Oricat de putin in jurul tau poti schimba lumea pentru a transforma coltul tau in locul tau de rai. Pentru ca e posibil sa fie contagios. Poate ca asa o sa apara mai multi care sa „rupa randurile” impietritilor in indiferenta. Un exemplu din care mi-as dori sa invat personal frumusetea gestului neconditionat si importanta de a avea ochii larg deschisi la ce se intampla in jurul meu! Altfel…. fara comentarii!