Sambata seara intr-un Mall din Bucuresti angajatii firmei de paza care asigurau securitatea obiectivului (mall, parcare, magazine, comericanti si cumparatori) au intrat in conflict cu o gasca de cartier care ori incerca sa-si arate „muschii” ori facea camatarie la casinoul din incinta mallului respectiv. Pana la urma conflictul s-a terminat cu venirea politiei si cu arestarea turbulentilor. O parte din ei au fost eliberati de judecatori din cauza (presupunem) prea putinelor probe administrate. Astea sunt faptele. Nu am dat nume pentru ca pentru ce vreau sa spun nu e important. Fapte mai sunt… in trecut foarte multe gasti de cartie/mafioti/interlopi/persoane certate cu legea/etc au mai avut conflicte cu politia/firme de paza/cetateni/etc. Victor Ponta a afirmat intr-o emisiune televizata un lucru atat de corect si de evident incat imi confirma inca o data siguranta ca face parte dintr-o noua posibila „garda” a politicii romaesti (alaturi de altii al caror nume nu-l dau aici ca sa nu divagam…): cel putin una a bunului-simt. Revenind la afirmatia d-lui Ponta ideea sa era cam asa: atata vreme cat astfel de interlopi raman in sfera privata mai devreme sau mai tarziu forta constrangatoare si legitima a statului (potrivit lui Max Weber) ii va infinge. Mai grav este daca aceste grupuri izbutesc sa faca un pact cu forta publica. Atunci aceste forte centrifuge social devin cu adevarat puternice. Cand reusesc sa cumpere un politist, un judecator, un procuror etc. atunci ar trebui sa inceapa sa ne fie frica cu adevarat. Cum va spuneam! De bun-simt! Fara demagogie, fara amenintari, fara populisme si logic extrem de corect! Si tot Victor Ponta spunea ca Romania pare sa fie foarte aproape de acest moment. Si aici Jos palaria!
Alte fapte: de curand citeam pe un blog ca X a avut niste probleme cu un politist care il oprise corect in trafic pentru ca incalcase regulile de circulatie. Politistul „n-a pus botul la vrajeala” sa „ne intelegem” si X l-a sunat pe un interlop care a rezolvat problema cu doua telefoane. Corect! Si tot X se intreaba grobian si retoric daca nu e mai bine sa ai astfel de cunostinte care te pot ajuta la nevoie. Ba da! E bine!
Alte fapte si dupa aia terminam. In SUA daca te opreste seriful intr-un stat si nu-l astepti cuminte cu mainile la vedere pe volan, respectivul serif te impusca pe loc tintind spre cap ca sa fie sigur ca nu apuci sa-l mai suni pe Sf. Petru inainte de a intra in rai pentru a vorbi cu nustiucine care ar putea rezolva problema cu vreun superior al acestuia. In Romania daca codul penal prevede ca pedepsa pentru infractiunea pentru care esti suspectat este mai mica de 4 ani politistul nici macar nu are voie sa te incatuseze. Puteti da o privire prin codul penal sa vedeti cate infractiuni sunt pedepsite cu mai putin desi sunt ori macar par grave.
Deci? Ce vreau sa spun? Respect pentru mafia/interlopi si altii ca ei. Ei parca ar vrea sa ne invete ceva. Ceva ce noi ceilalti am uitat de mult. Totul in jurul ideii decat sa planga mama mai bine sa planga maica-sa. De ce sa ne inplicam? Pentru ca e mai simplu sa tacem. Sa cunoastem pe cineva dintre ei si asa invatam sa ne fie bine. Cu complicitatea coruptilor din sistemul public. Pentru ca ei dau forta acestor grupuri. Tot de la ei ar trebui sa invatam tenacitatea de a ne duce la indeplinire scopurile propuse, unitatea in fata unei situatii problema. Pentru ca da, va amintiti bine interlopii sunt cei care fac coada la urgenta atunci cand unul de-al lor este ranit si spitalizat. Noi oare unde suntem atunci cand un interlop il loveste si respectiv raneste pe unul de-al nostru? Hai sa nu fim rai! Sa zicem ca doar cativa… Ma doare ironia asta dar de atatea ori se intampla ca ea sa fie confirmata de realitate. De cate ori facem o actiune de protest la adresa acestor grupuri mafiote: o petitie, o demonstratie, ceva, orice? Niciodata! Niciodata atunci cand nu suntem noi implicati! Cand nu am fost noi cei care am avut de suferit de pe urma lor! Niciodata nu facem o actiune prin care neraniti de ei sa transmitem un mesaj clar: pana aici. Avem in istorioarele noastre atatea acte de curaj cu care ne tot laudam… Va aduceti aminte de Oituz, Marasti si Marasesti si celebrul slogan: Pe aici nu se trece! Par atat de indepartate… Sau poate nu au existat niciodata cu adevarat?!
Adagiu de final. Nu sunt ipocrit. Nu stiu cum as reactiona daca as vedea intr-un autobuz pe cineva care fura un portofel si mi s-ar parea ca e un grup care mi-ar putea produce necazuri ulterioare. M-am intrebat de multe ori de ce nu se implica nimeni (ori prea putini) intr-un astfel de furt? Raspunsul meu e: pentru ca ei sunt mult mai multi chiar daca sunt 2 sau 3! Pentru ca nimeni altcineva nu ar mai sari in apararea ta… De aia! Prin forta numarului reusesc sa ne faca sa tacem… Va veni o vreme cand o sa ne para rau ca nu am facut-o… Intocmai unui deget cangrenat care a dus (neamputat la timp) la cangrenarea intregii maini! Dar pentru asta nu e cazul inca sa scriem acum. Vom scrie atunci! La timpul potrivit. Pentru ca asa intelegem noi sa ne raportam la realitati. Imediat. De ce sa avem o strategie de termen lung, de ce sa ne gandim unde s-ar putea ajunge daca oricum inca nu s-a ajuns acolo….!? Deocamdata tratam efecte. Cauzele nu sunt vizibile (desi sunt!). Numai ca nu ne straduim sa le vedem. As putea fi taxat de naivitate dar risc! Mi-a placut o declaratie facuta intr-un interviu de Bruce Lee (sic!). Despre puterile sale iesite din comun, tenacitatea si stilul sau de lupta i-a raspuns reporterului: Eu nu sunt decat un indicator! Degetul care va arata Luna! Nu pierdeti timpul uitandu-va la deget! Luna e minunata! Ar trebui sa va straduiti sa o vedeti!
Dar poate tocmai asta ne lipseste…modelul! Modele ale implicarii, modele ale activismului de orice fel, modele ale moralitatii, modele ale romanilor…
Pana atunci singurele modele pe care intelegem sa le valorizam sunt manelistii si interlopii. Primii pentru ca au bani si mor toti dusmanii de ciuda. Cei din urma pentru ca reusesc sa ne starneasca teama! Teama ca noi suntem prea putini, prea slab inarmati, coplesiti. Teama te poate inlantui. Doar speranta te poate elibera… Poate doar pana intr-o zi…
Pana atunci respect pentru ei! Mafia/interlopi si altii ca ei….
Poate il cunoasteti pe cascadorul Sobi Czech (Buza de Iepure in filmele cu Florin Piersic „Margelatul”, „Colierul de turcoaze”, sau „Misterele Bucurestilor”). Dupa revolutie a intrat intr-un con de umbra (cel putin pentru mine). De curand am aflat ce face si cu ce se mai ocupa iubitul actor. Are o sala de sport in capitala si un crez: nimeni nu este cu adevarat pierdut pentru societate si poate fi integrat prin miscare si sport care starnesc emotii. Singura adevarata problema, momentul in care nu mai putem face nimic este doar INDIFERENTA.
Romania este tara in care m-am nascut la fel ca multi altii. Despre ea unii zic ca este o tara bogata. Malitiosi, altii zic continuand ideea primilor ca e pacat ca e locuita. Romania este o tara frumoasa. Categoric asta e singurul lucru cu care sper, suntem cu totii de acord. Relieful variat, clima, vegetatia si alte cateva elemente (n-are rost sa le inventariem pe toate) fac ca eu sa ma fi nascut intr-una din cele mai frumoase tari. Am vazut cateva pana acum si din alte cateva am vazut poze… Ma rog, nu zic ca e cea mai frumoasa. Relativitatea trebuie sa fie oligatorie in zilele noastre. Dar ma intreb: Cum as descrie Romania? O tara care se legitimeaza prin oamnii sai, prin istori, prin relief, prin cultura, prin ceea ce nu este? Cum este pana la urma Romania? Cum as descri-o daca m-ar intreba un strain despre ea, cineva care nu a mai fost aici si nici nu a vazut poze cu si despre ea? Nu sunt naiv! Genul acesta de intrebare nu este cu final asteptat! Intr-un anumit sens toate raspunsurile noastre se vor lovi de incapacitatea de a atinge cu adevarat substanta raspunsului.
Bogdan Gheorghita 